Scrisorile lui Stanca. Memento Mori: Luigi Ionescu,
Memento Mori: Luigi Ionescu,
O cititoare mi-a atras atenţia că pe 3 aprilie, luni adică, ar fi făcut 90 de ani. Mulţumesc! Luigi s-a stins în 1994, după ce - şi, cu asta mă mândresc – subsemnatul, director al primei reviste mondene din România, l-a readus în atenţia publică. Ce se-ntâmplă? El cânta muzică uşoară pură, aia de după dezgheţul stalinist. Nu ca Aurelian Andreescu, cvasicontemporan, care a ajuns la pop. Luigi era idolul generaţiei părinţilor mei. Era-n vremea lui Dej. Când coţcăriile publicitare ţineau. S-a spus că are cancer în gât şi va muri. Nu ştiu a cui e născocirea. Dar când a apărut la tv, la un concert public, lumea s-a isterizat. Nu avea dom’le cancer în gât! Trucul s-a repetat în serie mai târziu cu Irina Loghin, Benone, Similea, dar în aceste cazuri se ştie autorul...Şlagărul lui de referinţă era “Lalele” - cântec românesc! - scris de fabricantul de şlagăre Temistocle Popa, text Aurel Storin - regretaţii – cu un succes fabulos la 1961, vremea lui Dej... Televiziunea abia pâlpâia în mase, azi consumatori, avea caş la gura ecranului televizoarelor ruseşti... Impact!, s-a numit succesul lui. A mai avut la fel un şlagăr demolator cu “Marina, Marina”, practic detronat de “Lalele”... dar era cântec italian. Luigi l-a detronat pe Luigi... Contemporan cu Gigi Marga, Aida Moga...Dorina Drăghici, Nicu Stoenescu. Amuzant e că la florile cu pricina s-a ajuns după ce melodia s-a numit “Gagarin”. Era un omagiu adus de colectivul de artişti ai Teatului Tănase, ajungerii primului om în Cosmos, sovieticul Iuri Gagarin...” încă o palmă pe obrazul imperialismului american!”... Succesul a fost atât de pitic, încât cântecul cu melodia - păcat de ea... - fură remaiate precum ciorapul. A ajuns emblema lui Luigi 40 de ani la rând... şi spre pururea amin.Luigi avea o carismă a vremii, bărbat bine, brunet arătos cu mustaţă Clark Gable în unghi drept cu aripile dreptunghiulare şi paralele cu buza. Ca şi Raj Kapoor, indianul din filmul “Vagabondul” care a tulburat socialmente&culturalmente ţigănimea. Căci, de aici s-a şi născut o specie nouă din folclorul orăşenesc-haiducesc...Cel populat de şuţi: “Pe şoseaua Colentina//trece Rita cu maşina//şi Raj cu motocicleta//să-i fure Ritii’poşeta…”.Nu exagerez când zic: Luigi e patrimoniu. Fie pomenit ca uriaşă figură a cântului, cu un şlagăr mereu verde - Lalele, lalele !
