Michele Placido: «Fără Cattani, eram un nimeni»
Motivul vizitei: tatonări pentru realizarea unui nou proiect cinematografic, pe care Placido îl va coproduce împreună cu magnatul român Bobby Păunescu. Intitulat „Itaker" (joc de cuvinte între denumirea peiorativă dată de germani imigranţilor italieni din anii '60 şi numele insulei mitice a lui Ulise), filmul va reda călătoria unui copil din nordul Italiei, plecat în căutarea tatălui său, imigrant în Germania.
„Adevărul": Cum vi se pare faptul că, după atâta vreme, sunteţi identificat cu comisarul Cattani şi aşa veţi rămâne toată viaţa?
Michele Placido: Dar nu este adevărat. De 15 ani fac alte lucruri...
În România, cel puţin, aşa stau lucrurile.
Bun, atunci, îmi face plăcere acest lucru, că mă iubesc şi acum şi mă văd în continuare ca personajul comisarului Cattani. Sunt ca un vechi unchi care are o fotografie în casă şi la care te uiţi aşa, din când în când. Ar fi trist să fiu un nimeni, deci sunt chiar mulţumit. Sunt fericit, pentru că eu, dacă nu aş fi făcut comisarul Cattani, probabil aş fi fost un nimeni. În schimb, acest lucru mi-a dat posibilitatea să fac alte filme, atât ca actor, cât şi ca regizor. Sigur că, în România, există o problemă cu distribuţia filmelor europene.
Cum şi de ce aţi făcut trecerea de la actorie la regie?
A fost o întâmplare, mi-au cerut-o producătorii. Nu m-am gândit niciodată să fiu regizor, pentru că pasiunea mea este să fiu actor, şi mai ales actor de teatru. Am făcut primul meu film - inspirat dintr-o poveste adevărată - despre un băiat african care vine să culeagă roşii în Italia, ca să poată să-şi plătească universitatea în ţara lui, deci tot despre imigraţie.
Se întâmpla acum 20 de ani, filmul se numea „Pummarò" şi a fost la festivalul de la Cannes, în Un Certain Regard. De-acolo, au început să-mi ceară toţi să fiu regizor. În general, eu sunt cam leneş; ca să fiu regizor, e foarte obositor. Dar am o familie, am cinci copii, ceva trebuie să fac şi, cum în Italia nu mai îmi cer să fiu Cattani, îmi cer din ce în ce mai mult să fiu regizor, deci în momentul ăsta sunt regizor. Dar de câţiva ani sunt şi producător; producător de filme mici, nu comerciale, să spunem filme de autor sau filme sociale. E mai mult ideea de a face un „cinema pedagogic".
