Nominalizat și apoi criticat. De ce sunt dezamăgiți fanii filmului „La la Land”
Poate că La La Land a stabilit un record cu 14 nominalizări la Premiile Oscar, dar filmul a fost întâmpinat cu critici de membrii unor comunități marginalizate, precum afroamericanii, de reprezentanți ai unor mișcări feministe și chiar de iubitorii de jazz.
După comentariile entuziaste de la festivalurile de film din toamna anului trecut, nimeni nu s-ar fi așteptat ca, în săptămânile care au trecut,din ce în ce mai mulți critici să aiba un punct de vedere contrar cu așteptările.
Ceea ce a urmat a fost un razboi total ( chiar daca unul purtat mai ales pe Twitter) între fanii filmului și detractorii săi.
Deși ar putea părea ciudat ca un film ca La La Land, care atrage si inspiră, a provocat atâta mânie, aceasta este lumea pop culturală în care trăim. Fiecare operă de artă este acum analizată pentru elementele problematice din ea.
Multe dintre aceste critici admit faptul că filmul, la suprafață, este o mare sursă de divertisment. Cântecele și hainele viu colorate sunt suficiente pentru a devia de la esența filmului (emoții, sentimente și trăiri) la divertisment. Pentru milioanele de americani depresivi și anxiosi cu privire la starea națiunilor, La La Land este motiv pentru nevoia disperata de distracție.
Personajul ,,de plumb,, al filmului, Sebastian (Ryan Gosling) este un tânăr, iubitor de jazz, care visează să-și deschidă propriul club. Mai târziu, pentru a-i arăta prietenei lui, Mia (Emma Stone) că poate trăi din asta, este de acord cu propunerea unui vechi prieten Keith (john Lagend) de a se alătura trupei lui. Iubitorii de jazz pot interpreta acest act ca fiind unul fals în comunitatea iubitorilor de jazz. Save Chambers îl acuză pe scenaristul Damien Chazelle de snobism.
Unele critici sugerează că filmul ar fi rasist. Pe de altă parte, unele păreri admit faptul că este imposibil să separi istoria jazz-ul de americanii de culoare, dar Sebastian a făcut acest lucru pentru prima dată și ar fi fost de-a dreptul prostesc să nu facă acest lucru într-un film cu și despre oameni albi.
Alți critici au găsit ceva îngrijorător la politica de gen.” Ea (n.r. Emma Stone - ea a câștigat deja un Glob de Aur și un premiu SAG) este puțin mai mult decât un spectator în propria ei poveste”, este ceea ce a notat Morgan Leigh Davis în LA Review of Books. "Stările și dedicarea lui Sebastian sunt mai texturate decât cele ale protagonistei și melodia lui este cea care se repetă pe parcursul filmului pentru a denota momente deosebit de importante din relația lor.”
El este autorul relației lor. El o scoate în oraș după muncă, el o introduce pe ea în lumea jazz-ului, el o invita să filmul Rebel Without a Cause, pentru cercetare. De altefl, filmul este plin de scene în care Sebastian o învață pe mia despre jazz, despre viață, ceea ce este esențial pentru cursul firesc al filmului.
Într-adevăr, este greu de imaginat că filmul La La Land se confruntă cu astfel de plângeri după ce s-a bucurat de un succes enorm. Părerile se împart și de această dată. Unii ar putea spune că iubitorii de jazz ies în față doar pentru a se afirma si pentru a obține atenție pentru arta lor uitată.
În cazul în care povestea anului în cinematografe este scrisă, putem spune că La La Land a fost filmul potrivit, la momentul potrivit.
