56 de ani de la moartea Mariei Tănase. S-a iubit cu Brâncuşi când el avea 62 de ani şi ea 25
Acum 56 de ani, pe 22 iunie 1963, se stingea din viață Maria Tănase, cea pe care marele istoric Nicolae Iorga a supranumit-o „pasărea măiastră a cântecului românesc”. Viața i-a fost o adevărata poveste, fascinantă precum i-a fost vocea. Nici măcar regimul comunist nu a îndrăznit să o „atingă”, astfel că la moartea ei se estimează că aproximativ un milion de persoane a însoțit-o pe ultimul drum.
Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti, zona Palatul Copiilor - Parcul Tineretului de azi. Era cel de-al treilea copil al Anei Munteanu şi a florarului Ion Coandă Tănase. Tatăl ei era foarte mândru de fata lui cu părul bălai şi ochii verzi. Documentele amintesc că Maria Tănase trezea la viaţă mahalua când se punea pe cântat. În anul 1928, pe când avea doar 15 ani, i s-a propus să participe la ediţia din acel an a concursului de Miss România. Maria a îmbracat o rochie imprimată cu flori de măr (croită de sora ei mai mare, Aurica) şi ajunge în faţa comisiei. Totul e la superlativ, până când trece la proba costumului de baie. Verdictul este rapid: are picioare prea groase! Temperamentul Măriei iese la iveală, așa că mânioasă se duce direct la Balul Presei de la Cercul Militar. Acolo cânta o orechestră renumită, cea "a lui Iduardo Bianco". La un moment dat, dansează numai fata florarului, care pluteşte, de fapt, orchestra ţine ritmul după paşii ei, acordeoanele aproape că se rup. A doua zi presa bucureşteană vuia, încercând să afle cine este "dansatoarea de la Balul Presei". Frumuseţea ei a fost atunci apreciată de un tânăr medic de la Spitalul Central, care o cucereşte şi îi "dăruieşte" un copil. Medicul îi propune Mariei să avorteze, ea accept, dar, după intervenție, nu va mai putea avea niciodată copii. Pe la 17 ani se angajează casieriţă la Herdan, un restaurant unde se mânca pe săturate cu numai şapte lei. Apoi află că la Teatrul Cărăbuş, marele Constantin Tănase caută tinere talente pentru muzica uşoară,. A câștigat audiția, astfel că debutează în anul 1934 sub pseudonimul de „Mary Atanasiu”, născocit tot de Tănase, cu prima romanţă numită „Mansarda”.
A fost considerată „Edith Piaf a României”
În vara anului 1936 imprimă celebrele cântece populare „Cine iubeşte şi lasă” şi „M-am jurat de mii de ori” la casa de discuri „Columbia” sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner, ultimul fiind bun prieten cu iubitul Mariei de atunci, Sandu Eliad. După aceste înregistrări, frumoasa cântăreaţă străbate ţara în lung şi în lat şi pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franţa şi chiar America, unde a încântat politicieni, ambasadori şi preşedinţi. A învăţat din greu limba franceză pentru a-şi cânta operele pe limba francezilor. Devine, însă, o celebritate și acolo, fiind supranumită „Edith Piaf a României”. Însă, din 1940 muzica ei este interzisă de regimul legionarilor, care i-au distrus toate plăcile de megafon, încercând să o facă uitată. Noroc că regimul legionar a durat doar câteva luni, fiind „redus la tăcere” de Ion Antonescu, după rebeliunea legionară din ianuarie 1941. Tot în acelaşi an, 1940, artista susţine un turneu în Ankara şi la Istanbul, care erau locurile de întâlnire al agenţilor secreţi. Întoarsă în ţară, Maria este luată în vizor de către serviciul secret al armatei germane, care încearcă să o recruteze, însă aceasta a refuzat. La scurt timp după acest turneu, în anul 1941, artista este zărită în preajma lui Alfred de Chastelain, care lucrase timp de 15 ani în România ca director al companiei petroliere „Unirea”. Chastelain părăseşte ţara noastră din cauza conflictelor dintre Antonescu şi Marea Britanie. În timpul turneului din Ankara, fostul director îi propune artistei să rămână oferindu-i o slujbă la un post de radio din Turcia. Întoarsă în ţară după un al doilea turneu în Turcia, în 1941, Maria Tănase este suspectată de colaborare cu reţeaua de spionaj britanică. Cumva, supraviețuiește bănuielilor naziștilor, poate și datorită prieteniei cu Eugen Cristescu. şeful serviciului român special de informaţii.
Constantin Brâncuși, iubirea vieții ei, deși îi despărțeau 37 de ani
Magnetismul ei aparte, dincolo de talent, i-au adus, firește, numeroși pretendenți. Unul dintre ei a fost chiar tânărul, pe atunci, Sergiu Celibidache, marele dirijor de mai târziu, iar altul, Ben Smith, supranumit „regele aluminiului din SUA”, a reușit să și-o facă chiar logodnică. Dar ca o adevărată „pasăre măiastră”, Maria Tănase nu își putea trăi iubirea absolută a vieții decât cu cineva genial și temperamental ca și ea. Iar acesta a fost însuși Constantin Brâncuși, cel considerat creatorul sculpturii moderne. Pasiunea lor s-a consumat rapid dar intens, în 1938, la Paris, pe când Maria avea doar 25 de ani, iar Brâncuși… 62. Dar nu erau ei oamenii care să se sinchisească de regulile sociale și morale clasice ori de „gura lumii”. Erau fascinați unul de celălalt, de personalitatea și genialitatea acestuia. "Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!", i-ar fi spus sculptorul. Dar tot temperamentul i-a făcut să se despartă „cu năbădăi”, inclusive cu vorbe grele aruncate mai ales de Brâncuși care, mai târziu, considera că relația cu Maria „a durat exact cât a trebuit”.
Comuniștii n-au îndrăznit să se atingă de cea care devenise deja o adevărată legendă a României. Probabil că, de fapt, mulți dintre liderii comuniști ascultaseră ori chefuiseră în tinerețe ascultând cântecele Mariei Tănase. E drept, mai recent, unii istorici și căutători prin arhive consideră că mai există o explicație pentru faptul că Maria a fost chiar o protejată a noului regim. Dar e un secret așa de întunecat încât nici nu merită pomenit. În 1950, din rațiuni doar de ea știute, îl alege pe juristul Clery Sachelarie pentru a-i deveni soț cu acte-n regulă. De fapt, îl și întreținea, câștigurile ei fiind pe măsura renumelui. Dar o mare parte din venituri se ducea și pe îmbrăcămintea de scenă, unde Maria Tănase dorea să arate ca o adevărată regină – și nu doar a cântecului. Neavând copii, în ultima perioadă a vieții a „înfiat” sentimental - fără a o adopta cu acte legale - o tânără, pe atunci, cântăreață din Caransebeș, Minodora Nemeș. A cerut permisiunea părinților Minodorei să o ia în București, unde au locuit în aceeași casă. De altfel, când a înțeles că va muri, marea artistă a rugat-o pe Minodora să-i facă o pernă pe care s-o umple cu petale de trandafiri care să-i stea la căpătâi în coșciug.
Fumătoare înrăită, Maria Tănase s-a stins din viață din cauza un cancer la plămâni, la 22 iunie 1963, la Spitalul Fundeni. Încă nu împlinise 50 de ani. Aflase de boală doar cu două luni înainte, așa că se întorsese din turneul pe care îl făcea prin țară alături de Taraful Gorjului ca să-și pregătească veșnicia așa cum dorea ea. Dictase înainte de moarte unui notar ultimele dorinţe: să fie îngropată cu hainele alese de ea, iar înmormântarea să nu fie prilej de "mascaradă şi panoramă". A mai lăsat scris ca în memoria ei să se sape o făntănă "pe un drum secetos, dornic de apă", pentru ca drumeţii să îşi potolească setea. S-a estimat că aproape un million de români au petrecut-o pe ultimul drum, spre Cimitirul Bellu, iar autoritățile un decretat doliu național pentru cea care, din 1957, devenise Artist Emerit, cel mai înalt titlu cultural al epocii. Adevărată legendă încă din timpul vieții, Maria Tănase va rămâne un reper – de neegalat, spun mulți – pentru cântecul românesc. Iar locul ei va fi, întotdeauna, în acel Pantheon al „marilor români”, împreună cu marea dragoste a vieții ei, Constantin Brâncuși.
