Actorul emblematic ce nu s-a oprit din învățat. La 80 de ani s-a înscris la cursuri de informatică
Născut pe 15 octombrie 1923, în orașul Roman, Sandu Sticlaru a fost unul dintre actorii care au lăsat o amprentă discretă, dar profundă asupra scenei românești. Provenind dintr-o familie de origine evreiască, și-a urmat vocația artistică la Conservatorul de Artă Dramatică din București, pe care l-a absolvit în 1945. Un an mai târziu, urca pentru prima dată pe scenă, la Teatrul din Petroșani.
Stilul său de joc, simplu, direct, fără „artificii”, i-a câștigat rapid aprecierea colegilor și a publicului. A devenit o prezență emblematică a Teatrului Nottara, unde a jucat din 1953 până la pensionare, iar mai târziu a fost cooptat în colectivul Teatrului Național din București. În paralel, vocea sa caldă a însoțit generații întregi în producțiile radiofonice și emisiunile de televiziune, devenind inconfundabilă.
Deși nu a fost distribuit frecvent în roluri principale, Sticlaru și-a pus amprenta în piese majore precum „Richard al III-lea”, „Jocul de-a vacanța” sau „Așteptându-l pe Godot”. Pe marele ecran, a debutat în 1956 și a lăsat în urmă interpretări remarcabile în filme precum „Pustiul”, „Baltagul”, „Răscoala” sau „Asediul”. Indiferent de mărimea rolului, Sandu Sticlaru a știut mereu să creeze personaje vii, autentice, încărcate de emoție și profunzime.
În plan personal, a fost o fire curioasă, vitală, pasionată de învățare. La 80 de ani, în loc să se retragă din fața noutăților, a început să ia lecții de informatică, dorind să înțeleagă internetul și noile tehnologii. Avea aceeași sete de cunoaștere pe care o investise, decenii la rând, în studierea rolurilor sale. Meșterea chei și obiecte mărunte în timpul liber, găsind bucurie în lucrurile simple, făcute cu mâna proprie.
„Îl simți acolo, respiră odată cu tine”
Într-un interviu emoționant din 2005, actorul mărturisea:„Cea mai mare satisfacție a vieții mele a venit la această vârstă: am fost chemat să citesc «Amintirile din copilărie» de Ion Creangă la Radio. Am ajuns la partea a treia și sunt foarte fericit că am reușit să duc acest proiect mai departe”, relatează fluxdestiri.ro.
Vocea sa a continuat să răsune la radio până aproape de finalul vieții, dăruind publicului interpretări pline de naturalețe și căldură. Despre cariera sa, Sticlaru spunea cu modestie și sinceritate:
„Am început de tânăr această meserie și nu s-a mai pus problema să fac altceva. Între teatru și film am preferat teatrul, pentru că spectatorul răspunde imediat, îl simți acolo, respiră odată cu tine”.
Sandu Sticlaru s-a stins din viață pe 3 octombrie 2006, cu doar câteva zile înainte de a împlini 83 de ani. A fost înmormântat în Cimitirul evreiesc Sefard din București. Astăzi, memoria sa rămâne vie prin rolurile care au atins suflete, prin vocea care a însoțit povești și prin modestia cu care a trăit o viață dedicată artei..
