Actorul român din Generația de Aur care a rămas orfan de mamă la 5 ani. A fost celebru, iubit și frumos, dar acum, mormântul lui zace printre buruieni
Alexandru Călinescu s‑a născut pe 21 iunie 1920, în București. La vârsta de 5‑6 ani și‑a pierdut mama, iar de el s‑au ocupat bunica și rudele materne.
Copilăria lui a fost marcată de lipsuri—a repetat un an la școală și a fost nevoit să muncească de tânăr, pentru că unchiul nu‑i asigura traiul.
Ascensiunea spre celebritate
Debutul l‑a avut în “revistele de cinematograf” – o formă populară de spectacol înainte de film – imitând figuri celebre ale comediei, precum Charlie Chaplin și Stan & Bran. În 1948, s‑a angajat la teatrul „Constantin Tănase”, unde a activat timp de peste 50 de ani. A creat partituri comice remarcabile: Un băiat de zahăr ars, Trăznitul meu drag, Idolul femeilor etc.
Pe scena și pe ecran, critica îl asemăna cu Louis de Funès, atât pentru expresivitate, cât și pentru energia scenică. Rolul său emblematic a fost cel al lui Trandafir în serialul „Brigada Diverse”, alături de nume celebre precum Toma Caragiu, Jean Constantin și Dem Rădulescu. Personajul era un mix perfect de umor, sensibilitate și farmec – o figură memorabilă pentru publicul român.
S‑a căsătorit cu Victoria „Stela” Bărbulescu și au avut două fiice. Viața personală i‑a purtat din nou povara: a pierdut o fiică înainte de el, iar sănătatea i‑a cedat în anii ’90. În 1997, în timpul unui spectacol, a suferit un preinfarct și a fost internat la Spitalul Floreasca, unde a încetat din viață pe 16 mai 1997, la 77 de ani.
Un final umbrit de uitare
Deși a fost un simbol al comediei românești, mormântul lui Alexandru „Puiu” Călinescu, situat în Cimitirul Bellu, nu se află pe Aleea Artiștilor, ci într‑un loc retras.
Crucea modestă, din lemn și fier, s‑a ruginit, iar locul e invadat de buruieni. Doar câteva lumânări uitate – aduse de personalul cimitirului sau de fiica sa Carmen – răsar din când în când în acest colț neglijat.
Multe voci din lumea culturală s‑au întrebat de ce monumente funerare relevante – spre exemplu, pe Aleea Artiștilor – nu l‑au inclus pe Puiu, deși contribuția sa rămâne imensă.
Moștenirea unui artist de legendă
- A susținut mii de spectacole la Teatrul „Tănase” și a jucat în sute de filme între 1954–1979.
- Era apreciat pentru originalitate, sensibilitate și har comic.
- Comunitatea online îl amintește cu dor: există comentarii care îl numesc „un monstru sacru” și recunosc că merita recunoaștere mai solidă în memoria colectivă.
