Adriana Bahmhuțeanu vorbește despre moartea celui de-al treilea copil. Jurnalista acuză medicii: „Păi de ce ai născut aici?”
Adriana Bahmuțeanu face declarații dureroase despre copilul pe care l-a pierdut acum ani de zile, când forma un cuplu cu Silviu Prigoană, afaceristul care s-a stins din viață în anul 2024. Cei doi sunt părinții a doi băieți, Maximus și Eduard, însă între cele două sarcini, Adriana a pierdut un copil născut prematur, cu probleme, care s-a stins din viață după trei săptămâni.
Adriana Bahmuțeanu și drama care i-a marcat viața
Invitată în podcastul artistului Jorge, Adriana Bahmuțeanu a povestit pierderea uriașă suferită. Jurnalista a specificat că a fost vorba despre o eroare medicală, pusă pe seama unui medic care, susține ea, avea interese politice și își dorea cu orice preț o funcție de conducere. Mai exact, cadrul medical, al cărui nume nu l-a dezvăluit, ar fi fost preocupat mai mult de ascensiunea profesională decât de starea pacientei, după cum a relatat chiar ea:
Jorge: „Ai fi preferat să mai ai încă un copil?”
Adriana Bahmuțeanu: „Am avut un copil care, din păcate, s-a prăbușit după trei săptămâni de viață și a fost extrem de dureros. A fost o eroare medicală.”
Jorge: „Când a fost asta?”
Adriana Bahmuțeanu: „Între Maximus și Eduard. Și mi s-a rupt apa din cauza unui fibrom. E o poveste înfiorătoare. Medicii care mă aveau în monitorizare, în grijă... de fapt, unul dintre ei își dorea să ajungă director de spital sau șef de secție sau ceva, șef. Și Prigoană era atunci parlamentar, iar spitalul respectiv aparținea unui parlamentar, un om puternic din partidul PDL. Prigoană era la PDL.
Am ajuns la acest doctor neștiind că el își dorește aceste funcții cu tot dinadinsul. Și pentru că s-a uitat mai mult la funcții și nu la pacientă, mi-a spus că pot să rămân gravidă fără probleme, chiar dacă aveam un fibrom uterin. Și nu să scoată fibromul — putea să-l scoată chirurgical și după aceea să rămân din nou gravidă. Nu. A zis: „Da, fără probleme poți să rămâi gravidă. Ai făcut un copil, poți să-l faci și pe al doilea fără probleme.”
După ce am rămas gravidă, a început un șantaj fin, așa, că, știi, <<aș vrea și eu să fiu șef>>. I s-a spus că nu poate să fie șef pentru că avea niște dosare penale la DNA sau la Parchet sau ceva de genul ăsta și că nu putea să fie șef până nu erau rezolvate dosarele penale. Și toată sarcina, până în șase luni, am avut tocana asta, că el vrea să fie șef cu orice preț.
La șase luni și ceva, fibromul, între timp, s-a mărit, s-a făcut cât un grapefruit, deci aici era sarcina cu copilașul și aici era fibromul, care la început era mai mic și care, în timpul sarcinii, s-a mărit și a apăsat pe... sacul cu copilul, pe placentă, și a expulzat copilul.”
Adriana Bahmuțeanu: „A fost o naștere groaznică, nu m-am simțit bine deloc”
Jurnalista a rememorat întreaga experiență dureroasă trăită atât în timpul sarcinii, cât și în timpul nașterii. Din cauza condițiilor medicale relatate anterior, bebelușul a venit pe lume prematur, cu probleme, iar experiența nașterii a fost una dureroasă pentru Adriana Bahmuțeanu.
Răpusă de dureri și de tristețe, la scurt timp după naștere mărturisește că a fost vizitată de cei doi doctori care i-au monitorizat sarcina. Ceea ce i-au spus au înfuriat-o peste măsură:
„Mi s-a rupt apa într-o zi și am ajuns la Maternitatea Polizu și am stat într-un pat, dar nu era pat, era un pat de cărămizi. Pe vremea aceea nu erau paturi cum sunt acum, iar gravidele care aveau risc de a pierde sarcina erau puse pe cărămizi ca să stai perfect dreaptă și să nu cumva să te miști, să miști burta cu copilul și să iasă apa, că mai aveam puțină apă. Și am stat trei săptămâni pe cărămizi, după care nu s-a mai putut. Am născut prematur, dar copilașul meu n-a supraviețuit.
După ce am născut prematur, în prima noapte eram... deci mă dureau toate alea după statul pe cărămizi. A fost o naștere groaznică, nu m-am simțit bine deloc. Copilașul s-a născut cu probleme.
În prima noapte sau în prima seară, nu mai știu, dar era oricum întuneric afară, m-au vizitat acești doi doctori care mă avuseseră în monitorizare, un bărbat și o femeie, și care mi-au spus: <<Vai, dar de ce n-ai venit la noi? Că trebuia să ne suni. Și veneai la noi la spital, nicio problemă, uite, dădeam un cep în cap, îl omoram imediat. Ce l-ai mai născut aici ca să ți-l țină ăștia în viață degeaba?>>
Pentru o femeie lăuză, care de-abia născuse și care stătuse trei săptămâni într-un pat cu cărămizi... Când au venit să-mi spună în noaptea aia: <<Păi de ce ai născut aici? Că îi dădeam noi un cep în cap>>, mi s-a prăbușit tavanul pe mine și am început să urlu. M-am ridicat cu perfuzii, cu branule, cu tot ce aveam, deci eram epuizată, și am zis: <<Plecați în momentul ăsta de aici! Cine v-a dat voie să intrați? Ieșiți acum pe ușă că vă arunc eu pe geam! V-arunc pe geam!>>
„Am luat pomul ăla de perfuzii într-o mână, așa, și am zis: «Acum ieșiți cât mai repede!»”
