Andreea Marin a izbucnit în lacrimi la Bruxelles. Drama pe care o poartă în suflet de la 9 ani: „Am ieșit la lumină, în timp”

Andreea Marin a fost invitată aseară în cadrul unui eveniment de marcă și de mare impact – „Nu ești singur afară!” – desfășurat în cadrul Parlamentului European de la Bruxelles și organizat de Vicepreședintele Parlamentului European, Nicu Ștefănuță. 

→

Imaginea 1/7: Andreea Marin a emoționat sute de oameni până la lacrimi la Parlamentul European

Vedeta a susținut un discurs emoționant, sub forma unei scrisori de la suflet la suflet pe care a citit-o în fața a peste 400 de participanți, oameni din diaspora din diferite țări europene, care au vorbit deschis despre experiența pe care au trăit-o în toate felurile afară, plecați la muncă și din alte motive din țară.

Din cauza emoțiilor și a mărturisirilor care s-au făcut în sală la un moment dat, nu doar Andreea Marin s-a emoționat și a lăcrimat, ci toată lumea prezentă la eveniment a dat frâu liber sentimentelor.

Însă și umorul a avut un rol important, publicul având motive să trăiască o paletă largă de sentimente în discuția dedicată sănătății mintale și soluțiilor legate de stres, depresie, anxietate.

Printre invitați s-au numărat și specialiști în domeniu, precum psihologii Raluca Anton și Codruța Răbăgel, poetul român consacrat în Spania, Miguel Gane și artista Bianca Purcărea. 

Andreea Marin a vorbit deschis despre momentele grele din viața ei, despre depresie și anxietate, gândurile negre, la limită, pe care le-a experimentat, dar și amintirea grea și dureroasă pe care o va purta în suflet toată viața, accidentul și despărțirea grea de mama ei, care s-a stins tânără, atunci când vedeta avea 9 ani.

„Plânsul poate fi și terapeutic, e omenește să lăcrimezi, nu o rușine. Acest eveniment, „Nu ești singur afară!” a fost organizat aici, la Parlamentul European, prin bunăvoința echipei Vicepreședintelui Parlamentului European - Nicu Ștefănuță și îi mulțumesc.

Este o oportunitate să putem vorbi într-un astfel de cadru despre sănătatea noastră mentală, durerile noastre interioare, deznădejdile, fricile care ne încearcă uneori, fie că suntem în diaspora, departe de casă, sau români care locuim acasă. Eu cred că sănătatea noastră mentală merită grija de care avem nevoie. Nu putem lăsa lucrurile neocrotite! Trebuie să ne ocrotim sănătatea pe toate palierele ei”, ne-a declarat Andreea Marin după terminarea evenimentului.

Fiica vedetei, Violeta Bănică, a făcut parte din echipa organizării evenimentului,  pentru că este într-un stagiu de vară la Parlamentul European. Violeta a fost o prezență discretă și și-a făcut treaba foarte bine pentru poziția sa în echipa tânără de organizare.

Andreea Marin este mândră de fiica ei și a profitat de această ocazie pentru a petrece timp de calitate și împreună cu aceasta.

„Violeta se află, timp de o lună de zile în vara aceasta, ca stagiar la Parlamentul European. Coincidența a făcut ca ea să fie în sală cu treaba ei, eu cu treaba mea. Ea a fost implicată alături de întreagă echipa în organizarea acestui eveniment, astfel cumva și eu am avut sufletul acasă. Ne vom întoarce împreună acasă și vom petrecem timp ca fetele, abia aștept!”, ne-a mai declarat Andreea Marin.

„Am hotărât să bat la ușa unui specialist, am ascultat, am făcut ce am fost sfătuită, am ieșit la lumină”

În cadrul intervenției sale din Parlamentul European, Andreea Marin a fost asumată și le-a povestit tuturor, prin intermediul scrisorii sale, despre faptul că depresia a pus stăpânire pe ea pe când Violeta avea cam doi ani, iar anxietatea a început  să ”lucreze” anul trecut în mod neașteptat, atunci când fiica ei a plecat de acasă la studii în străinătate. 

Vedeta a vorbit despre perioadele în care nu mai putea dormi și se trezea noaptea cu senzația de lipsă de aer, ajungând la o deteriorare a stării de sănătate aparent inexplicabilă. 

„Copila mea avea sub doi ani pe atunci când am căzut în depresie. A fost cea mai bună motivație să lupt și să caut soluție. Artista Mădălina Manole, mama tânără și ea, s-a stins atunci în urma unei depresii adânci și pentru prima dată s-a vorbit mult la TV despre asta. M-am recunoscut în fiecare simptom adus în discuție.

A fost momentul decisiv pentru mine. Am hotărât să bat la ușa unui specialist, am ascultat, am făcut ce am fost sfătuită, am ieșit la lumină, în timp. După mulți ani, adică anul trecut chiar, când credeam că le știu deja pe toate, o anxietate puternică și-a făcut loc în mintea mea.

Nu e același lucru, experiența de a te trezi pierzându-ți respirația noapte de noapte încă nu-mi era cunoscută. Nici frica inexplicabilă trăită într-un fel greu de acceptat ca realitate”, a specificat Andreea Marin în scrisoarea ei publică din Parlamentul European.

„Mi-am reproșat mult timp ca brațele mele erau prea mici și poate nu am ținut-o eu cum se cuvine să ajungă la medici, la timp, în siguranță”

Andreea Marin a mai mărturisit faptul că, deși este o femeie puternică și așa pare și în fața camerelor de luat vederi, înaintea imaginii publice este om, un om care are trăiri, povești de viață și se simte binecuvântată că a trecut de greu.

La rândul ei, a suferit mult. S-a simțit neputincioasă atunci când mama ei a murit în brațele sale de copilă și a avut mult timp remușcări, deși nemotivate.

Când a povestit despre mama ei, Andreea Marin a lăcrimat.

„Eu sunt Andreea, cea de la televizor pentru mulți dintre voi. Numele meu a fost legat mult timp de știrile aduse cu optimism, de surprizele plăcute ale vieții, de povești de viață extraordinare și inspirație, de campanii și salvări de vieți omenești, de speranță. Ce șansă și ce binecuvântare să poți fi omul care aduce lumină în casele și în inimile altora, îmi continui misiunea în alte forme și azi și sunt primită în suflete cu drag, simt asta și știu, sunt tare recunoscătoare pentru atâta omenie! Și totuși, uneori nu a fost de ajuns să fiu cu totul bine, așa cum s-ar putea bănui… 

Dar azi nu vreau să vă vorbesc despre imaginea publică a unui om ca mine, care pare puternic în lumina reflectoarelor. Ci despre omul ca oricare altul din spatele ei, pentru că dincolo de ceea ce vede camera de luat vederi, sunt un om cu plusuri și minusuri, cu bucurii și tristeți și temeri și deznădejdi, ca noi toți. 

Mult înainte ca identitatea mea de azi din ochii voștri să existe, fetița Andreea trăia ceea ce încă nu s-a vindecat deplin: la 9 ani, în urma unui accident grav cu întreaga familie, cu toții am fost afectați, însă mama mea, în vârstă de 36 de ani, se stingea în brațele mele, în drum spre spital, în condiții pe care nu o să vi le descriu...

Mi-am reproșat mult timp că brațele mele erau prea mici și poate nu am ținut-o eu cum se cuvine să ajungă la medici, la timp, în siguranță. Că nu am meritat poate un înger de om ca ea. Că nu am fost copilul cel mai cuminte…

Sunt multe povești care încearcă să îți explice de ce un om drag pleacă prea devreme de lângă tine, nu doar la cer, ci poate viața face să fie mult prea departe decât poți suporta, dar pentru copilul din mine de atunci a fost imposibil de înțeles. De integrat. A rămas doar de… luptat. Am devenit, brusc, un om mare, ca să-i protejez pe cei dragi. Eu, o mână de om, credeam că pot să salvez… ce mai era de salvat.

Psihologi pe atunci, pe timpul regimului comunist, care să mă ajute?! Nu am auzit multă vreme, până la maturitate, nici măcar cuvântul acesta…”, a făcut public prin scrisoarea ei, Andreea Marin.

„Mă revolt în interior, și azi, la aproape 52 de ani de viață. Încă mă simt abandonată”

Și totodată vedeta a punctat despre momentul care a făcut-o să devină puternică.

„Atunci am hotărât să fiu … puternică. De atunci, pare c-aș fi așa. E o carcasă bună care acoperă suferința, neputința, durerea neprocesată, dorul, sufletul amputat, necusut cum se cuvine la loc. Îmi lipsește ceva. Pentru totdeauna. Acel cineva de care încă nu mă desprinsesem firesc, să zbor cu propriile aripi. Și încă mă revolt în interior, azi, la aproape 52 de ani de viață.

Încă mă simt abandonată. Sau ceva ce se întâmplă în jurul meu mă face să simt din nou asta, mă duce înapoi într-o clipă la acea emoție nevindecată. Conștientizez și lucrez azi cu mine. Uneori sunt fără vlagă să fac ce se așteaptă o lume de la mine. Am doar o vorbă care mă ține în picioare când uit să respir: când nu mai pot, mai pot puțin. Și mă încăpățânez să cred că, atunci când depinde de mine, nu există nu se poate”, a mai citit, cu sinceritate, Andreea Marin, din scrisoarea ei emoționantă.

Vicepreședintele Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, a vorbit deschis, în cadrul evenimentului dedicat sănătății mintale, despre propria experiență și despre importanța accesului firesc la sprijin psihologic, mărturisind că sănătatea mintală este un subiect profund personal pentru el și că ajutorul primit i-a salvat viața. 

„Viziunea mea este ca sănătatea mintală să nu mai fie stigmatizată în România. Mi-aș dori foarte mult ca serviciile de sănătate mintală să fie decontate prin sistemul public de sănătate din România. Acesta este visul meu”, a precizat Nicu Ștefănuță.