Au trecut prin iad pentru 30.000 de euro. Vedetele „Asia Express”, despre chinurile din concurs
A început numărătoarea inversă până la marea finală „Asia Express”, difuzată marţi, 3 aprilie, de la ora 20.00, la Antena 1. La început au fost 8 echipe, însă după 4.700 de kilometri parcurşi cu rucsacul în spate, făcând autostopul, doar 3 echipe de vedete au rămas în cursa pentru marele premiu de 30.000 de euro. Doar două echipe se vor confrunta însă în marea finală, iar numele lor îl vom afla în această seară, în semifinala „Asia Express”. Temerarii concurenţi, care s-au încumetat în aventura Vietnam-Laos-Cambodgia-Thailanda, au povestit pentru Click! chinurile inimaginabile prin care au trecut. Iată ce li s-a părut cel mai dificil!
Andrei Ștefănescu
„Au fost multe momente mai grele, însă cu adevărat dificil mi s-a părut să mă adaptez la bucătăria lor exotică… adică mâncatul de gândaci, scorpioni sau balut- un ou cu pui în el. Acelea au fost cele mai neplăcute momente. În «Asia Express» am trăit foarte multe și acest show a fost o nouă încercare a vieții mele: chinul de a nu mânca zile întregi, riscurile zilnice la care mă expuneam, încercările nenumărare de a găsi o casă unde să dormim, greutatea de a face autostopul, probele dificile, căldura insuportabilă sau frigul din Vietnam. Toate acestea se amestecă în capul meu când mă gândesc la acest show incredibil”.
Vica Blochina
„Pentru mine, «Asia Express» a fost mai mult o provocare pentru psihic decât pentru fizic. A fost foarte greu să renunț la viața mea de aici și la obiceiurile zilnice. Acolo am dat peste multă sărăcie, multă mizerie și oameni care duc un trai foarte greu. Sărăcie, mizerie, viață grea. Și cu toate astea, am rămas fascinată de tot ce s-a întâmplat acolo”.
Daniela Crudu
„Cele mai periculoase au fost momentele în care m-am simțit în nesiguranță. Show-ul este pe bune, noi chiar am dormit în casele oamenilor pe care nu îi cunoșteam, care nici nu vorbeau limba engleză măcar. Nu aveam telefoane, nu aveam nici acte. A fost la un moment dat o întâmplare care m-a speriat tare: cazate în Vietnam, în mijlocul munților, ne-am trezit din somn pe la vreo 2 noaptea din cauza unor bătăi puternice în ușă. Ca și cum cineva încerca să o deschidă cu pumnii și picioarele. A fost foarte înfricoșător, mai ales că dormeam într-o casă în care am văzut șerpi în borcane... În momentul ăla m-am gândit doar la viața mea. Am început să plâng, să țip, să îmi doresc să plec acasă… pentru că am clacat, am zis că din acel moment nu mai pot continua. La fel de greu a fost cu frigul, cu condițiile din casele localnicilor. Au fost momente în care voiam să mă spăl, dar nu aveam baie, doar niște butoaie cu apă rece, iar în cameră erau 0 grade. Una dintre casele în care am dormit nici nu a avut geamuri, doar niște gratii prin care bătea vântul”.
Raluka
“Cele mai grele momente, pentru mine, au fost acelea în care a trebuit să mănânc acele «delicatese» asiatice, balut și tarantule. La fel de greu ne-a fost să căutăm cazare, seară de seară și recunosc, uram momentul în care eram nevoite să o luăm la pas fără nici o certitudine și să găsim un loc unde să dormim”.
Ana Baniciu
„Psihic cred că am rezistat foarte bine și cred că ăsta a și fost un punct forte al echipei noastre. Din punct de vedere fizic însă, am întâmpinat unele probleme, având în vedere că eu am 45 de kg. Fac foarte mult sport, dar trebuie să recunosc că au existat câteva momente în care efectiv simțeam că îmi iese inima din piept și nu mai puteam continua”.
Lora
„În «Asia Express» totul este pe viteză, condițiile sunt foarte greu de suportat și dacă ești perfect sănătos. Noi nu prea am avut niciodată timp să ne cumpărăm ceva de mâncare cu banii pe care îi primeam, pentru că nu am vrut să pierdem nici o secundă într-o competiție contracronometru”.
Dorian Popa şi Mamișor
„Din punct de vedere psihic, am fost cam «terfelit»! J Știam la ce concurs m-am înscris, dar nu am făcut un calcul simplu să realizez că în fiecare zi trebuie să parcurgi aproximativ 250-300 de kilometri cu autostopul și rucsacul în spate.
Ulterior mi-am dat seama că este mult mai eficient să car eu și rucsacul mamei mele, pentru că era extrem de greu și o încetinea foarte mult. Așa că am preferat să îmi îngreunez eu situația și ea să fie mai rapidă, de aceea după primele două zile le-am luat eu pe amândouă, iar împreună cântăreau în jur de 25 de kilograme.
Cea mai grea probă, care m-a solicitat atât din punct de vedere fizic cât și psihic, a fost cea în care am luptat cot la cot cu alte două echipe, Andrei Ștefănescu și Liviu Vârciu și frații Moroșanu. Eram în zona de munte a Vietnamului și trebuia să urcăm un deal, către steagul «Asia Express», dar ne-am dat seama că trebuie să alergăm către el, căci conta foarte mult ordinea în care ajungeam. Din acel moment am început un maraton, în care am alergat în jur de 3 kilometri în pantă și vreo 5 kilometri în total, cu ambele bagaje în spate. Până și Liviu Vârciu mi-a spus că în momentul în care o vedea pe mama mea alergând atât de hotărâtă și-a dat seama că nu are cum să se mai oprească. Îmi amintesc clar că am ajuns rupt de oboseală la steag, acela a fost unul dintre cele mai delicate momente pentru mine. Am căzut la pământ pe trepte, pentru că efectiv nu mai puteam să rezist, chiar nu mai țin minte cum am ajuns la linia de sosire”.
Cătălin Moroșanu
„Cel mai greu a fost momentul când trebuia să facem autostopul, eram într-un stres continuu că nu ne ia nimeni, poate și din cauza înfățișării mele agresive, însă era vorba de noroc și de multe alte lucruri! Un moment greu a fost în Laos, când nu aveam unde să dormim, eram disperați și obosiți, dar în cele din urmă am găsit un templu budist unde am înnoptat”.
