Călin Geambașu s-a împăcat, la o plăcintă, cu tatăl lui, dar se văd la tribunal: „Nu suntem dușmani, îl ajut să...” Care e, de fapt, mărul discordiei?
Călin Geambașu, solist, instrumentist și compozitor, împlinește 49 de ani, mâine, 30 octombrie 2025. În interviul acordat, exclusiv pentru Click!, la ceas aniversar, artistul ne-a vorbit despre relația încordată cu tatăl lui, Petre Geambașu (81 de ani). Am aflat motivele care duc adesea la discuții aprinse, dar și cum reușește Călin să gestioneze scandalurile cu părintele său.
Călin Geambașu: „Pur și simplu, pe tata îl iau nervii ăia mari când vede că îi pică minciunile în fața dovezilor”
Artistul ne-a dezvăluit cum va petrecere de ziua lui de naștere, dar și care e relația cu tatăl lui, Petre Geambașu, la două luni de la ultima lor ceartă cu scântei:
„Nu pun mare preț pe ziua mea, ci acord atenție cerințelor și nevoilor lui DaviN, fiind totodată și ziua lui. El împlinește 17 ani, eu 49. Cu „datul afară din casă” așa procedează tata când este pus în fața unor dovezi cronologice video și a actelor notariale care îi demontează toate bazaconiile induse în spațiul public la adresa mea.
Pur și simplu îl iau nervii ăia mari când vede că îi pică minciunile în fața dovezilor și începe să urle (la propriu), eu răspunzându-i calm, ca mereu”.
Între timp, lucrurile s-au mai liniștit și ambii, tată și fiu, au făcut pace. S-au împăcat la o plăcintă
Odată trecută furia, cei doi artiști au făcut pace. Iată cine a făcut primul pas spre împăcare:
„Oricum, sunt mulțumit cu faptul că tata și-a mai revenit din punct de vedere comportamental din ciudata criză de nervi pe care a avut-o acum două luni, când iarăși m-a blocat pe WhatsApp. În ultimele săptămâni, manifestă o purtare îmbunătățită. M-a deblocat și ne-am și văzut de câteva ori. Mi-a adus și o plăcintă.
La noi, plăcinta va deveni un simbol al unei tendințe pozitive. Să sperăm să-l țină Dumnezeu sănătos, să aibă timp să-și corijeze structural aceste deviații comportamentale. Eu, ca de obicei, mă pliez pe starea lui și caut să găsesc un liant, care să-l mențină pe o direcție bună, chiar dacă, deseori, corectitudinea mea îl irită”.
Petre Geambașu a revenit la sentimente mai bune: „Nu mai sunt Bau-Bau, ci sunt fiul care mereu am fost alături de tata”
Petre Geambașu a dat dovadă, în ultima perioadă, de mai multă apreciere față de activitatea artistică a fiului său:
„Voi continua să fiu corect și bun, chiar dacă îi enervez pe protectorii minciunii. Tot în perioada asta a postat și un colaj cu munca mea alături de el pe scenă, încă de la 17 ani, semn că îi revine memoria, când vrea.
Cum așa? Nu mai sunt Bau-Bau, ci sunt fiul care mereu am fost alături de tata și l-am sprijinit cât am putut, deși eram în mod constant angrenat în proiecte personale foarte ample...? Hm...Oscilațiile lui comportamentale nu sunt un secret pentru mine. Măcar e bine că începe să-i „revină" memoria și postează lucruri corecte”, îl laudă Călin, prin intermediul Click!
Sunt în proces, din cauza banilor. O vor da la pace? „Soluționări amiabile”
Călin Geambașu mai susține că, deși e și în proces cu tatăl său, din cauza unor neplăți mai vechi, de pe vremea când colaborau, aceste probleme de ordin financiar le vor discuta numai la tribunal, unde fiecare își caută dreptatea:
„În ziua când va fi termenul la proces, voi merge să-l iau cu mașina și vom merge împreună. Nu suntem dușmani, ci doar îl ajut să fie un om corect, ancorat în cronologii majoritar frumoase în raport cu viața noastră (fără exagerări, fără diluări).
Vreau să cred că echilibrul și onestitatea nu sunt lucruri rele și că prin dovezi și asumare se pot repara lucruri voit dezordonate de tata. Chiar i-am pregătit lui tata un set cu 10 Puncte de Reflecție în cadrul procesului, în scopul unei soluționări amiabile, pentru a se obține o pace echitabilă și de durată. Sper să accepte propunerea de mediere”.
„Eu zic că nu e deloc frumos, ca tată, să nu-ți plătești fiul două decenii”
„Toate înregistrările vocale al tatălui meu, din perioada 1993-2014, erau rodul muncii mele. După 2014, nu l-am mai primit la mine în studio și a fost nevoit să meargă la Andrei Kerestely unde, firește, a plătit, așa cum e normal.
Datoriile lui față de mine sunt în raport cu perioada despre care chiar tatăl meu a postat recent un colaj pe YouTube (1993 - 2014), perioadă când am fost singurul lui inginer de sunet neplătit, dar și solist în trupa STAR 2000 (trupă desființată odată cu plecarea mea, în anul 2001).
„Tot pe motiv de neplată a muncii mele am părăsit trupa tatălui meu”
În aceste condiții, Călin Geambașu a renunțat la colaborarea, pe plan profesional, cu părintele său:
„Tot pe motiv de neplată a muncii mele am părăsit trupa tatălui meu, nu din alte motive. 2001 este și anul când am pus bazele trupei mele, după ce deja absolvisem Școala Vedetelor TVR, făcusem câteva turnee naționale unde am fost și organizator și în paralel câștigasem mai multe premii la Festivalul Național Mamaia, în calitate de interpret, compozitor și orchestrator. Deci, cunoșteam deplin aprecierea și valoarea banilor munciți”.
„Eu îi remunerez munca și efortul fiului meu privind aportul lui profesional alături de noi pe scenă”
Călin susține că nu repetă greșeala tatălui său și că îi răsplătește fiului său munca, atunci când sunt împreună, pe scenă. DaviN este un pianist și un toboșar foarte talentat:
„Pentru a mă delimita de practicile abuzive ale tatălui meu privind dependența forțată și abuzul material, eu îi remunerez munca și efortul fiului meu privind aportul lui profesional alături de noi pe scenă, fiindcă așa este normal și corect și îl ajută totodată să înțeleagă sensul constructiv al investiției lui în studiu și cum pasiunea lui pentru muzică îi poate deveni profesie”.
Marele defect al lui Petre Geambașu: „Caracterul!”
Călin Geambașu ne-a mai vorbit și despre marele defect al lui Petre Geambașu și din cauza căruia ajung adesea la conflicte:
„Defectul lui cel mai mare este demagogia și faptul că apucă să mintă public, apoi orgoliul îl împiedică să-și asume cu demnitate greșeala făcută. Deci, caracterul. Însă, mie mi-au fost de folos defectele lui, fiindcă am învățat ce să NU fac vreodată, iar dacă totuși se întâmplă să greșesc cu ceva, ca toți oamenii, să-mi cer imediat scuze și să fac toți pașii necesari îndreptării situației respective, spre o bună și durabilă reparație”.
Ce spune despre Catedrala Mântuirii Neamului: „Când a fost demarat efectiv proiectul construcției nu era situația de astăzi”
Călin Geambașu și-a exprimat părerea și despre Catedrala Mântuirii Neamului, construcție din București în care s-au investit peste 200 de milioane de euro:
„Construcția Catedralei a început în mod efectiv în noiembrie 2010, după mai multe decenii de planuri și amânări. Acum 15 ani când a fost demarat efectiv proiectul construcției, nu era situația de astăzi, cu o țară după pandemie și cu război la graniță. De aceea trebuie să vedem exact contextul istoric, nu doar inaugurarea de acum. Ideea construcției unei Catedrale este propusă pentru prima dată în 1884, după Războiul de Independență, în timpul Regelui Carol I.
Ideea ridicării unei catedrale naționale a apărut imediat după obținerea independenței României, ca expresie a recunoștinței față de sacrificiile din Războiul de Independență și a dorinței de a avea un lăcaș reprezentativ pentru credința și identitatea poporului român”.
„Toate aceste eforturi și realizări ale poporului român au avut loc în perioade cu mult mai grele”
El a mai menționat, referitor la uriașa construcție, unul dintre cele mai frumoase și mai înalte lăcașuri de cult din lume:
„După proclamarea Regatului, regele Carol I înaintează Parlamentului un proiect de lege privind construirea unei Catedrale ortodoxe în București. Deși țara o ducea greu, Regele Carol I a demarat și a dus la bun sfârșit multe proiecte care au contribuit la dezvoltarea României.
E vorba despre Universitatea București, Gara de Nord București,1000 km de linie de cale ferată care să lege orașele din Principatele Țara Românească și Moldova, Podul peste Dunăre (4 km) construit de arh. Anghel Saligny, Portul Constanța, Sediul Băncii Naționale a României, Palatul CEC, Casa Centrală a Armatei, Arenele Romane din București, Rafinăria Vega din Ploiești, Aeroportul Băneasa din București, etc.
Toate aceste eforturi și realizări ale poporului român au avut loc în perioade cu mult mai grele decât cele de acum și cu niște mijloace tehnologice empirice comparativ cu ce cunoaștem astăzi”
