Câștigătorul MasterChef: «Mă simt viu când gătesc»
A terminat Universitatea de Medicină, şi-a deschis propriul cabinet stomatologic şi e un medic de succes. Însă pasiunea şi talentul la gătit au ieşit într-un final la iveală şi i-au dat vieţii sale un alt curs. În primăvara aceastui an, Robert Petrescu a câştigat MasterChef (Pro TV), şi- a deschis o afacere în domeniul culinar şi, de atunci, găteşte la foc continuu. Abia acum simte că trăieşte.
Prima mâncare a făcut-o la 12 ani. Îşi poate aduce aminte şi acum gustul acelor ciuperci cu usturoi şi sos de soia care au ieşit, spre surprinderea lui, delicioase. Încântat de experienţă, a început să încerce tot felul de reţete, să combine mirodenii, ingrediente. Rezultatul - foarte... prost, iniţial, mărturiseşte Robert (33 de ani). Cu toate acestea, nu s-a descurajat.
„Am început să gătesc mai des şi să-mi descopăr cu adevărat pasiunea pentru gătit abia când m-am mutat cu soţia şi am vrut să redescopăr gustul copilăriei, mâncărurile bunicii. Mi-am cumpărat zeci de cărţi de bucate, pot să spun că am mai multe cărţi de reţete decât de stomatologie”, râde el.S-a hotărât să-şi deschidă o afacere în domeniu încă dinainte de a câştiga MasterChef. Pasionat de cultura şi bucătăria japoneză, a venit pe piaţa din România cu un concept unic – o rulotă de street food japonez. 90% din timp este cu ea în deplasări, la evenimente care au loc în toată ţara. „Este o afacere de familie, unde sunt implicat împreună cu alţi doi veri de-ai mei. Gătim împreună de dimineaţa până seara. Avem în meniu peşte, pui şi vită cu sosuri speciale, orez, mai multe tipuri de sushi, un meniu tartar, dar şi un sendviş interesant, din chiflă neagră cu pui crocant, salată asiatică şi maioneză picantă. Costă 25 de lei, ca mai toate preparatele din meniu. Pentru desert, colaborăm cu Marieta Matache, şi ea participantă MasterChef, care face o tartă de lămâie cu pudră de ceai matcha senzaţională”, explică Robert.
E „la datorie” de dimineaţa până seara. În perioadele aglomerate, ajunge să lucreze chiar şi 19-20 de ore pe zi. Nu simte oboseală, nici nu stă cu ochii pe ceas. Adrenalina din bucătărie îi place la nebunie. „Mă face să mă simt viu”, mărturiseşte el.
Cu toate acestea, nu renunţă la stomatologie. De trei ori pe săptămână, după ora 20.00, se duce la cabinet unde îl aşteaptă pacienţii. „Vreau să mă împart în mod egal între bucătărie şi stomatologie. Îmi place mai mult gătitul, dar stomatologia e mai profitabilă”.