Ce planuri are Iulian Pîtea cu mexicanca de care s-a amorezat la „Exatlon”
Războincul de 21 de ani, care a ajuns până în finala sezonului 2 de la “Exatlon”, ne-a povestit, în exclusivitate, despre problemele de sănătate pe care le are după reality-showul de la Kanal D, despre planurile sale, dar şi despre cum decurge povestea de dragoste cu “rivala” din echipa Mexicului.
Iulian Pîtea de la “Exatlon” a fost unul dintre preferaţii publicului însă, din păcate, acesta nu a ajuns decât foarte aproape de finala reality-show-ului de la Kanal D. La sediul postului ne-am întâlnit şi noi cu tânărul de doar 21 de ani, care practică săriturile cu schiurile la cel mai înalt nivel.
Click! Cum te-ai descrie în câteva cuvinte după participarea ta “Exatlon”?
Iulian Pîtea: După “Exatlon” sunt un bezmetic, după cum ştiţi, am 21 de ani, am practicat schi de performanţă, sărituri cu schiurile timp de 15 ani. Îmi place să accept orice provocare, să mă depăşesc şi să fac lucruri noi.
Ai fost mirat de succesul tău când ai revenit în ţară?
Nu sunt obişnuit cu o aşa de mare atenţie. Oamenii mă opresc pe stradă, vor sa facă poze, copilaşii vor autografe. Copiii mă văd ca pe un idol, iar asta mă face să mă simt bine şi îmi dă putere să merg mai departe.
Te aşteptai să câştigi “Exatlon-ul”?
Da, pentru că mi se potrivea mănuşă tot ce se întâmpla acolo. Însă din păcate, cu 6 luni înainte de a începe, eu nu m-am pregătit deloc pentru acest concurs. Am zis că până când nu ştiu dacă mă duc sau nu la “Exatlon”, nu mă pregătesc. Şi a fost totul rapid şi în patru zile am plecat şi n-am apucat să mă antrenez. De când am terminat sportul, din ianuarie până în august, când am plecat, nu am mai făcut deloc efort fizic. Am încercat să mă regăsesc, să mă fac cascador, să fiu barman, ospătar... am colaborat cu o firmă de arhitectură, lucruri pe care nu mi le-aş fi imaginat că le fac. Sunt un rebel. La “Exatlon” trebuie să ai toate ţiglele pe casă şi condiţie fizică.
Te-ai mai întoarce la “Exatlon”?
Sigur. M-am întâlnit cu foştii concurenţi şi le-am zis că m-aş întoarce, pentru că ăsta este stilul meu de viaţă. Mi-am plănuit să ajung în martie în Mexic, să o vizitez pe Ana Laura Gonzalez (mexicanca de care s-a îndrăgostit în timpul concursului). S-a înfiripat ceva emoţional. Şi cum Mexic este aproape de Republica Dominicană, locul în care se filmează Exatlon, o să merg să-i vizitez pe cei din noul sezon. Vreau să văd cum văd lucrurile din exterior. Acolo totul pare uşor, dar nu e aşa. Vreau să văd cum e când n-ai nici o miză. Sunt şocat că începe foarte repede sezonul 2 şi curios cum sunt sportivii de acolo.
Cu ce probleme de sănătate ai venit în ţară?
Am o singură accidentare pe care o am după “Exatlon”, am ceva la cervicală, însă nu am apucat să merg la analize şi să-mi fac un RMN. Urmează să fac asta zilele viitoare. N-am prea avut accidentări, doar lovituri şi mi-au rămas semne pe picioare. Am încercat să fiu atent, să nu mă accidentez, pentru că aveam şi confortul psihic că cei din jurul meu nu sunt atât de rapizi ca mine.
Ai trecut printr-un episod neplăcut, când fostul antrenor te-a lovit...
E o poveste destul de complexă, în 2016 am intrat într-un conflict cu antrenorul meu, coordonator al lotului naţional. Nu pot să spun că am fost uşă de biserică, însă am intrat într-un conflict cu el, eu fiind sincer, spun mereu ce simt. I-am spus că trebuie să ţină cont şi de ce simţim noi, pentru că noi eram pe trambulină. Trebuie să precizez că nu i-am vorbit urât, dar m-a lovit. De atunci am avut beţe în roate în tot ceea ce făceam. Cariera mea sportivă nu mergea într-o pantă ascendentă.
Ce faci acum, după ce ai ieşit din concurs?
Nu mai practic sărituri cu schiurile, ci sunt instructor de schi în Poiana Braşov. Am stat o perioadă în Bucureşti înainte de Exatlon, însă acun sunt la munte, unde e frumos şi am de lucru. De când m-am întors pare că s-a shimbat totul.
Nu visezi la o carieră în televiziune?
Ba da. Sincer. Întotdeauna m-am gândit la chestia asta, pentru că îmi place să fiu în centrul atenţiei. De ce nu? Deocamdată m-am gândit să fac multe evenimente cu cei mici şi să fac tabere. Copiii s-au întors la sport. Sunt foarte mulţi copii care vor să facă schi cu mine. Îmi plac copiii, intru în lumea lor şi interacţionăm mai mult!
