CTP îl laudă pe Mungiu: „Este un foarte bun competitor de festival”
Cinematografia românească a fost premiată la cea de-a 69-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes. Cel mai important premiu l-a luat Cristian Mungiu (48 de ani), distins cu premiul pentru regia lungmetrajului „Bacalaureat”, duminică (22 mai). Nu este la primul premiu de acest gen. Mungiu este „răsfățatul” de la Cannes.
În 2007, Cristian Mungiu câștiga trofeul Palme d’Or cu filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, primind trofeul chiar din mâinile lui Jade Fonda. A revenit la Cannes cu producțiile „Amintiri din Epoca de Aur” (2009), „După dealuri” (2012) și „Bacalaureat” (2016). A fost la Cannes și în postura de membru al juriului, în 2013, anul în care juriul a fost prezidat de regizorul Steven Spielberg.
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu l-a lăudat pe regizorul Cristian Mungiu, potrivit ziarulring.rom, precizând că românul este un foarte bun competitor de festival.
„Nu am văzut «Câini» al lui Mirică, nu am văzut scurtmetrajul «Sfârşitul lumii» şi nici pe cel al lui Cristi Puiu. Singurul pe care l-am văzut este al lui Mungiu. E o situaţie ciudată, de fiecare dată când ai noştri iau premii, noi trebuie să ne bucurăm patriotic, în orb, pentru că filmele nu le-am văzut. Este bună iniţiativa lui Mungiu, e de salutat faptul că şi-a dat filmul în paralel, însă celelalte le vom vedea la toamnă, nici măcar acum”, a spus jurnalistul pentru sursa citată.
CTP a vorbit și despre filmul lui Mungiu: „Nu se compară ce a fost înainte de 1989 cu ce este acum. Înainte de 1989, practic, cinematografia românească nu a contat în exterior. Dacă vă uitaţi prin dicţionare ale cinematografului din Statele Unite, din Anglia, din Franţa, dicţionare mari, acreditate internaţional, îi veţi găsi doar pe Liviu Ciulei şi pe Lucian Pintilie. Pintilie nu apare întotdeauna (Ciulei este de obicei), însă ambii sunt menţionaţi destul de pe scurt. În rest, nu există, de pildă, Daneliuc, Alexandru Tatos sau Dan Piţa. Deci e o diferenţă mare. Acum, cinematografia românească înseamnă o şcoală, cinematografia românească spune ceva. Nu mai este vorba de unul sau de altul, este vorba de o entitate care s-a conturat foarte puternic”.
