Dan Negru, despre alegerile din ’96 și Cristi Pațurcă: „Lumea pe care spera să o schimbe a rămas neschimbată”
La aproape trei decenii de la alegerile care au schimbat fața României, Dan Negru readuce în atenție o figură esențială, dar uitată, a acelui moment: Cristi Pațurcă, vocea care a pus muzică speranțelor unei generații. Într-o postare emoționantă, prezentatorul TV vorbește despre artistul care credea cu toată ființa că România poate fi schimbată, despre lupta pentru democrație și despre cum, odată cu liniștea de după, a venit uitarea.
Într-o postare încărcată de emoție și regret, prezentatorul Dan Negru a rememorat un moment crucial din istoria recentă a României: alegerile prezidențiale din 1996 și, mai ales, rolul esențial jucat atunci de muzica lui Cristi Pațurcă. Dincolo de rezultatul politic, vedeta aduce în discuție destinul tragic al celui care a fost vocea unei generații.
„Acum, pe liniște, pot să vă spun povestea: Era anul 1996, iar campania electorală era, la fel ca acum, «crucială și la răscruce». Se înfruntau Ion Iliescu, perceput ca pro-rus, și Emil Constantinescu, pro-occidental.
Sloganul campaniei era: «Cine a stat 5 ani la ruși nu poate gândi ca Bush» (Bush era președinte american, iar Iliescu era cu rușii.)
Muzica lui Cristi Pațurcă, autorul «Imnului Golanilor», era coloana sonoră a campaniei. Se cânta:
«𝐌𝐚𝐢 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐡𝐚𝐢𝐦𝐚𝐧𝐚 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐭𝐫𝐚̆𝐝𝐚̆𝐭𝐨𝐫,
𝐌𝐚𝐢 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐡𝐮𝐥𝐢𝐠𝐚𝐧 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐝𝐢𝐜𝐭𝐚𝐭𝐨𝐫».
Constantinescu l-a învins pe Iliescu. Alegerile din ’96 au fost câștigate și de muzica lui Cristi Pațurcă”, își începe Dan Negru mesajul publicat pe pagina sa personală de Instagram.
„Bolnav, dat afară din casă, a murit în sărăcie și uitare”
Anii au trecut, iar revoluția visată s-a transformat într-un „capitalism construit de aceiași comuniști și copiii lor”. În timp ce foștii securiști prosperau, Cristi Pațurcă se stingea în anonimat, fără sprijin, bolnav și sărac. A murit la doar 44 de ani, dat afară din casă, uitat de o societate pentru care, cândva, a cântat cu foc. Dan Negru își asumă vina uitării și încheie cu un fragment din poezia preferată a artistului, un vers al Magdei Isanos.
„Dar apoi, Cristi s-a pierdut… Spre rușinea mea, l-am uitat și eu, deși în acei ani eram apropiați. Când venea în Timișoara, Cristi stătea la mine acasă. De asta îi știu povestea. De asta mi-e rușine azi.
Anii au trecut. Alegerile au trecut.
Lumea pe care Cristi spera să o schimbe a rămas neschimbată. Capitalismul a fost construit de aceiași comuniști și de copiii lor. Securiștii pe care-i critica în cântece -ăia «care au stat 5 ani la ruși»- au devenit mai bogați și mai influenți.
Doar Cristi a devenit mai sărac și mai uitat. Bolnav, dat afară din casă, a murit în sărăcie și uitare, la doar 44 de ani… Îi plăcea, țin minte, Magda Isanos :
«𝐂𝐚̂𝐭𝐞𝐯𝐚 𝐬𝐚̆𝐫𝐮𝐭𝐚̆𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭
𝐏𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐬𝐚̆𝐫𝐮𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐭𝐚, 𝐩𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐭.
𝐍𝐮 𝐯𝐚̆ 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐚𝐭̦𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢 𝐝𝐫𝐮𝐦𝐞𝐭̦𝐢,
𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐧𝐚̆𝐥𝐮𝐜𝐢𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐢...»
•Magda Isanos•”, a scris Dan Negru.
