Dan Spătaru ar fi împlinit azi 78 de ani: „Iubea tot ce mișca lângă el”
Regretatul Dan Spătaru a murit în urmă cu 13 ani, la vârsta de 65 de ani. Dacă ar mai fi trăit, artistul ar fi împlinit azi (2 octombrie), 78 de ani. A lansat numeroase șlagăre, iar în Cuba a obținut un record de aplauze, cronometrat în minute. Dan Spătaru rămâne o poveste și dincolo de moarte.
Dan Spătaru a fost unul dintre cei mai adorați artiști de la noi în în comunism, încă din anii ‘60-‘70. Interpretul a cucerit numeroase inimi, dar pe una singură defintiv, pe cea a Sidoniei, alias Sida, femeia pe care a cunoscut-o în 1972, la „Teatrul Fantasio” din Constanța. Pe atunci, Sida era balerină și avea să-i devină solistului soție în 1974. După mărturiile Sidoniei, Dan Spătaru a fost „familist convins” și „un model de tătic”.
Cei doi au avut împreună o fată, Dana, care a devenit mămica unei fetițe după moartea artistului. “Iubea enorm oamenii, copiii, florile, tot iubea, tot ce mișca pe lângă el. A fost un om cu un suflet extraordinar de mare, un om iubitor, care ajuta foarte multă lume, prieteni și chiar și oameni pe care nu-i cunoștea. Ne-a făcut toate plăcerile și era atent și nu numai neapărat când era ziua noastră, a mea și a Danei, sau o zi așa pe care o știm toți. De unde mergea, venea cu atenții. Lui îi plăceau florile, venea mereu cu un buchet imens de trandafiri”, povestea Sida Spătaru la postul Acasă TV, în 2012.
În tinerețe a jucat fotbal
Dan Spătaru s-a născut în 2 octombrie 1939, într-o familie de învăţători, Gherghina şi Aurel Spătaru. Şi-a petrecut copilăria la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare, Puica (Maria Nicola) şi alături de bunicii, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveştile bunicilor şi cântecelor interpretate de părinţii lui. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia, la o mătuşă, pentru a îndeplini dorinţa mamei "copiii mei să înveţe carte". Aici Dan a făcut liceul şi a început cariera de fotbalist.
A evoluat pe post de mijlocaş. A jucat la "Progresul", apoi la "Ştiinţa Bucureşti". În anul III la "Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport" a trebuit să se lase de fotbal, pentru că avea hernie de disc. Apoi, s-a dedicat şcolii şi muzicii. Dan Spataru era student când a început să cânte la "Casa Studenţilor" în anul 1962. Dintre șlagărele lui amintim „Ţărăncuţă, ţărăncuţă”, „Nici o lacrimă”, „Nu-ţi şade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărţire”, „Oare, oare, îţi pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile noastre” etc. Dan Spătaru a bătut recordul la aplauze când era în Cuba: 16 minute şi 19 secunde. „Prin 1967 am fost la un festival internaţional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute şi 19 secunde!”, povestea el. Dan Spătaru a murit în urma unui infarct pe data de 8 septembrie 2004. Peste zece mii de oameni s-au dus la înmormântarea lui.
