De ce a rămas singură Corina Chiriac până la 66 de ani
A fost diva incontestabilă a anilor '80 iar frumsețea și senzualitatea au fost direct proporționale cu talentul.
Corina Chiriac a frânt multe inimi, a avut iubiri împlinite dar și decepții în dragoste iar acum, la 67 de ani, liniștea îi este tulburată de un singur regret: nu are alături persoane cărora să le spună „soțul meu”, „fiica mea” sau „băiatul meu”.
Solista, care peste 2 zile va împlini 67 de ani (n.r. 27 octombrie) și-a deschis sufletul pentru „Formula As”. „Am fost mereu un om activ. Nu mai am părinţi, nu am soţ, nu am copii, nu am nepoţi, nu am câine. Am numai meseria mea. Să nu uităm acest detaliu. Dacă aveam o familie, sigur că altfel ar fi stat lucrurile, sigur nu mai puteam avea acestă dedicaţie pentru meserie sau această libertate de mişcare. Dar eu mi-am ales felul acesta de viaţă încă din facultate. Sunt un om care a ales să nu aibă o familie, ca să nu fiu nevoită să am constrângeri şi astfel să-mi rănesc familia, să o părăsesc plecând ân turnee sau călătorii. Am locuit pe trei continente!... Nu am vrut să dezamăgesc oameni, chiar dacă la rândul meu am fost şi eu rănită. Dar cariera nu m-a dezamăgit niciodată. În plus, nu mai am vârsta nebuniilor, a amorurilor, nu mai am dispoziţia pe care o aveam la 20, 30, 40 de ani. În locul lor, îmi inventez preocupări frumoase, care nu ţin numai de scenă, ci şi de iscodirile minţii, de curiozitate, de dorinţa de a şti”, a povestit pentru „Formula As” Corina Chiriac.
Corina Chiriac, o carieră de succes!
Cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, textieră, realizatoare de emisiuni de televiziune și actriță, Corina Chiriac este una dintre artistele de la noi cu cel mai mare succes, în special în anii '70 și '80. S-a născut pe 26 octombrie 1949 la București, într-o familie de muzicieni. În martie 1970 debutează la concursul TV „Steaua fără nume" regizat de Sorin Georgescu și Simona Patraulea, unde parcurge toate etapele și obține nota maximă, 10 și consacrarea în fața publicului român după o serie de dezbateri furtunoase cu prezentatorul emisiunii, Dan Deșliu. În același an se lansează pe plan național cu nemuritoarea lucrare a lui Ivanovici „Valurile Dunării". Reprezentă România la Festivalul Internațional „Cerbul de aur" în 1971 și obține o Cerbul de bronz. Susține numeroase turnee în țară și peste hotare. A cântat sute de melodii și a lansat numeroase șlagăre.
