De profundis - Dorin Liviu Zaharia
Dacă ar fi trăit în vremurile de azi, sigur i-aș fi scris de mai multe ori. Fiindcă era un spirit deschis și spectaculos. Era Chabby, că așa se spunea, un ciudat al vremilor sale. Incomplet: un ciudat, punct al oricăror vremi. Inventiv. Imaginativ. Cu talent poetic. Imaginaţie debordantă, uluitooare, fenomenală.
Îmi amintesc teoria sa catastrofistă despre un viitor al omenirii supus Invaziei Buburuzelor. ”Vom fugi, vom fugi de ele, ne vom lupta, vom vopsi totul în alb ca să le vedem mai bine… și să le ucidem…”. Sumbru exercițiu de imaginație.Terifiant. Cam ăsta era Chabby. Imaginați-vă cum se putea adapta un astfel de om liber, cu sistemul de atunci? (De fapt cu să zic ”regimul”, căci vocabula ”sistemul” a căpătat azi conotații sataniste și anti-naționale.) Se refugiase totuși în zona cinematografică și își selectase amicii cu grijă. Îmi aduc aminte de o seară la rest Moldova cu Moţu Pittiș ș.a. când însoțit de un amic îl tot admonesta cu ”taci, bă, securistule!”. După ce a repetat sintagma de câteva ori victima, aproape înlăcrimată, exasperată îi spune: ”de ce-mi zici securist, când știi că nu-s !?”. ”În țara asta, cine nu e securist, E securist…!”, a zis Chabby…
Pe vremea când a cântat la un Cenaclu Flacăra - ”o mare mizerie” zice d. Mircea Florian … - la Arhitectură, Dorin a cântat ceva despre ”spiritul cominform”, dacă-mi amintesc eu bine. Imediat un coleg ziarist, zelos și devotat - că, l-am aflat cine e - a reclamat la Secu, că au fost ”cântece dușmănoase”. Noroc că în sală era și fiul prim-adjunctului de ministru, care a fost rugat de Păunescu să spună adevărul… acasă. Da, jemanfișist Chubby…
Ca artist, e păcat că au rămas prea multe piese de-ale lui neînregistrate. Salvarea doar la unele pelicule. Neglijența, disprețul organelor erau condamnabile. Nu le privea istoria unui curent cultural viitor. Li se rupea! Arhiva Tv, mai salvează câte ceva din ce a fost DLZ. Practic, un geniu sufocat, prea puțin înțeles.
Noroc cu Doru Rocker Ionescu, de la TVR, arhivar de geniu și el, nu exagerez, care în demersul de a scrie o istorie a rockului nostru ne-a facilitat prin volumul său “Timpul chitarelor, Fl Pittiș, Dorin Liviu Zaharia și epoca lor” și prin îngrijirea cărții artistului ”Arhetipul sau…un frate tânăr” cunoașterea acestei mari presonalități rock a românilor. Și, de fapt în context, a doi mari rockeri ai noștri. Ba, e și o încercare să-l pună pe DLZ la locul lui. Și, mai ales, să fie cunoscut de tineretul intelectual. Cât o mai fi (el, tineretul) tânăr și cât intelectual… O restituire necesară, nu exagerez, la cunoașterea acelei culturi underground înscrisă în sintagma ”rezistența prin cultură”.
