Dependența de zahăr i-a dat viața peste cap: «Sevrajul e cumplit». Cu ce a înlocuit Simona Hapciuc drogul dulce
„Bună ziua! Numele meu este Simona, am 29 de ani şi sunt dependentă de zahăr. Azi este a treia zi de când nu am mai mâncat şi încep să se simtă semnele sevrajului, dar pentru prima dată sunt dispusă să îndur orice”. Aşa îşi începea confesiunea actriţa Simona Hapciuc lunea trecută, pe 11 noiembrie. Au trecut aproape două săptămâni de atunci, a reuşit să se ţină de plan, însă chinurile prin care trece sunt greu de descris în cuvinte.
Simona Hapciuc, pe care o ştiţi din „Trăsniţii”, unde interpreta rolul unei poliţiste sexy, a luat decizia să taie dulcele din alimentaţie după ce a realizat că problema ajunsese serioasă. „Într-o seară de marţi, în drum spre casă, m-am oprit la un magazin de bomboane de ciocolată şi am cerut să-mi pună din toate până s-a umplut o pungă mare. Cred că erau acolo 2 kg de ciocolată, vreo 80 de bomboane. Am băgat punga în frigider şi periodic luam câte două bomboane. Până joi seara le terminasem pe toate, fără ca măcar să realizez. M-a speriat faza, a fost prea mult chiar şi pentru mine, care am fost dintotdeauna o mare mâncătoare de dulciuri. Două tablete de ciocolată pe zi la mine erau sfinte”, povesteşte Simona Hapciuc. A doua zi, pe 8 noiembrie, a început „dezintoxicarea”.
Zahărul distruge neuronii
Un al doilea motiv pentru care a luat această decizie e acela că zahărul distruge neuronii, iar ea are o mare problemă de concentrare care i s-a agravat cu trecerea anilor. Cum se simte acum? „Groaznic!”, recunoaşte actriţa. Este în depresie, plânge necontrolat, se enervează din orice, tremură, nu doarme noaptea, iar dacă adoarme, are coşmaruri. „Zilele trecute am început să plâng peste raionul de mere din supermarket. În altă zi m-am luat de o mămică pe un grup de socializare, eu de obicei neintrând în polemici cu străinii. Primele zile de cură au fost mai ok, dar stările acestea crunte se acutizează pe măsură ce trece timpul. Deci, cum merge renunţarea la dulciuri? Din rău în mai rău. Dar merge...”, spune ea, încurajându-se singură. Efectul, după două săptămâni, nu se vede neapărat pe cântar. A rămas cu acelaşi număr de kilograme, căci a făcut retenţie foarte mare de apă. „Cred că tot corpul e în sevraj foarte urât”, e de părere actriţa.
Nu este prima dată când încearcă să se lase de „drogul dulce”. De la 16 ani are cel puţin două tentative pe an şi cel mai mult a reuşit să stea fără zahăr 10 zile. Acum şi-a bătut recordul şi, ca să oficializeze şi mai mult demersul ei, a început un jurnal online pe pagina sa de socializare, în care povesteşte stările prin care trece. „Acum 3 ani, când eram într-o stare de sevraj, m-am luat la ceartă cu poliţistul care mă oprise; am rămas fără permis. Altă dată era să mă aleg cu un dosar penal pentru că m-am certat în trafic cu o tipă, mi-am pierdut controlul şi i-am îndoit portiera de la maşină cu piciorul. Acum am depăşit 10 zile, dar e crunt şi o să fie din ce în ce mai rău vreo lună. După aceea, încă două luni vor fi destul de sensibile, căci organismul are nevoie cam de trei luni pentru a se curăţa şi pentru a nu mai cere «drogul». Faptul că mai am vreo 80 de zile de îndurat îl simt ca pe un ciocan în tâmple, dar mă lupt cu mine”, mai spune Simona Hapciuc.
A primit tot felul de ponturi pentru a rezista, prietenele vin cu idei de reţete de dulciuri pe bază de miere, sau sugestii de ciocolată neagră fără zahăr. Nimic nu funcţionează. „Mierea doar îmi deschide apetitul pentru alte dulciuri, iar ciocolata neagră nu-mi place, nu-mi satisface nevoia”. Are propriile metode de a rezista. Mănâncă foarte multe fructe, bea ceai de mentă, căci îi place gustul, ronţăie morcovi, castraveţi şi multe păstăi de soia, pentru a-şi calma foamea permanentă. „Practic, mă gândesc ce-i place corpului meu în afară de zahăr şi să-i dau acel ceva, ca să fie mai liniştit”, mai spune Simona Hapciuc.
«Nu ştiu dacă trecea o oră fără să iau ceva dulce»
Îi place orice are ciocolată: napolitane, biscuiţi înveliţi în ciocolată, prăjituri şi bomboane. Până să se apuce de această cură, dulciurile erau peste tot în preajma ei. Avea provizii în casă, în maşină, în geantă. „Dimineaţa, primul lucru pe care îl făceam era să mă opresc la frigider să iau câţiva biscuiţi cu ciocolată. Mâncam 2-3-4 cât timp pregăteam micul dejun, pe care nici nu mai apucam să-l mănânc, căci eram deja sătulă de dulce. La prânz îmi făceam o salată, pe care o mâncam cu gândul la desert. Gustările erau formate din ceva dulce, evident. Eu, de fapt, luam mese sărace în calorii şi făceam câte 4 ore de sport pe zi ca să pot mânca dulciuri. Şi mâncam încontinuu, nu ştiu dacă trecea o oră fără să iau ceva dulce”, recunoaşte ea.
Cum de nu se îngrăşa?
La ce cantităţi uriaşe de dulciuri consuma, te-ai aştepta ca Simona Hapciuc să aibă multe kilograme în plus. Ea are o siluetă perfectă, iar asta datorită sportului. „Eu fac multă sală, câte 4 ore pe zi, de luni până vineri. Mănânc sănătos, preparate sărace în calorii. Astfel, ar trebui să am maximum 5% grăsime, să fiu piele şi os, dar eu am 19% procent de grăsime. Practic, fac sport ca să pot mânca dulciuri”.
Acum, cina durează două ore şi e formată din edamame
Acum, micul dejun al Simonei constă într-o omletă cu legume sau cu ciuperci, la prânz îşi face o salată (cu sfeclă roşie, ton, porumb, năut, rucola etc.), între mese mănâncă multe fructe, iar seara se refugiază în edamame, nişte păstăi de soia, din care consumă boabele. „Sevrajul dat de scoaterea zahărului din alimentaţie mă face să simt nevoia să ronţăi în permanenţă. Iar edamamele sunt perfecte. Am congelatorul plin de pungi cu aceste păstăi. Pe la ora 18.00 îmi scot două pungi, le vărs într-un bol, adaug apă fierbinte peste ele şi le las 4-5 minute. Apoi încep să ronţăi la ele vreo două ore, până ajunge la creier senzaţia de saţietate. Fiului meu, Dimitrie (un an şi 11 luni), îi plac şi lui, mâncăm cot la cot”.
Citește și:
