Dragă Adi Despot,
Nu este o întâmplare că mă adresez chiar ție, azi, la un an după dezastrul din ”Colectiv”. Căci, știu și se știe prin ce ai trecut în noaptea aceea. Bănuiești chiar ce a fost în familia mea, atunci și după… Nu mai comentez, fiindcă nici tu nu ai făcut-o.
Ajung cu absurdul izvorât din durere, încât nici prea nu m-a încântat ideea cu spectacolele omagiale, cu concertele in memoriam … deși știu că sunt absurd, că peste tot în lume se practică, dar durerea e greu de amortizat. Nu-mi arde de cântec în acest caz, deși de Cântec, de Rock au murit toți tinerii acolo…Te mângâi pe creștet, părintește, pentru această poziție. Și, mai ales, pentru că tu ai refuzat oferta de a fi o ”goarnă politică” a unor inși fără scrupule. Ce ticăloși, ce hiene nenorocite…să profiți politic de o nenorocire uriașă!
Așa cum au fost și cei din grupul direct vizat, dar mai tot tineretul Bucureștiului: manipulați atât de dibaci încât au reușit, fără voia lor, dar cu forța lor, să dărâme un guvern. S-au comportat ca o fiară rănită, care a sfâșiat pe primul inocent ieșit în cale. Căci, nu era musai ca Ponta și Generalul să fie primii vinovați. Dar, masa de manevră, sincer indignată, înfuriată a fost manevrată cu multă perversitate… Serviciile Antinaţionale! Nu-i apăr pe politruci, dar văd adevărul. Cine dintre demonstanți a ajuns în guvernul tehnocrat? Cine se regăsește acolo? Ce măsuri a luat guvernul cocoțat pe sângele unor tineri și pe indignarea lor sinceră, crudă chiar, spre a se remedia greșelile care au generat o catastrofă națională? Cum să fii tu unealta unor profitori, oportuniști carnivori și cinici?! Bravo ție! Ai instincte sănătoase, copile! Și, mai ales, bun simț. Citez presa: ”Supraviețuitori ai infernului de la Colectiv, în noaptea care a îndoliat România, Adi Despot și Cezar Popescu de la Vița de Vie au preferat în tot anul ce s-a scurs de la tragedie să nu dezbată public nici un aspect legat de acestă problemă.” Mi se pare de un rar și mare bun simț: un omagiu al tăcerii.
Apoi, tu și Cezar Popescu, victimă supraviețuitoare ca și tine, aflu, ați preluat instrumentele celor dispăruți – membrii Goodbye to Gravity, Dumnezeu să-i ierte! – sau ce a mai rămas din ele. Le-ați curățat, ”salvat”, le-ați revigorat. Alt gest minunat. De o discreție sublimă. De un tragic simplu. Să cureți flautul lui Pan scos din cenușă…
Omenesc, omule…
