Dragă Andreea Bălan,
Dacă eu aș fi în locul logodnicului, soțului sau ce e, eu unul m-aș mai gândi dacă să fac pasul acela californian. Adică să mă-nsor. Să fac o nuntă de fițe maxime cu tine. Pun o situație ipotetică, fiindcă voi doi, moderni și foarte contemporani, ați constituit deja familia, aveţi și un copil...
Nunta e așa, un show. Că trăim în plin Guy Debord - ”Societatea Spectacolului”, monșer! Și apoi, să mănânce o pită și tabloidele noastre. Și noi jurnaliștii lor... Toalete de firme, de seară, dantele cochete, voaluri imponderabile, pantofi care merg singuri alimentați cu cristale Swarovski, tòrturi exotice cu miros de cristale Swarovski, tichii de mărgăritare, dansul miresei strivind sub pantofi cristale Swarovski, drinkuri multicolore cu umbreluțe și cristale Sw... șampanie aurită și alte multe fițe cosmopolite să crape bojocii-n ”dujmance” dă necaz! Fitze, fată, fitze! Tributare unei ficțiuni literare: iaca o pastișă după ”Marele Gatsby”. Opulență. Aparență. Flatulență! Cum să nu vină tatăl tău la nuntă!? Este incalificabil. Mai ești și copil unic. Măi, dacă erai cea de pe timpuri aș mai fi-nțeles. Deh, ziceam, puștoaică, aiurită de succesul irațional, necoaptă, răsfățată... Crede că publicul, cea mai instabilă și pasageră unitate umană, pe scurt ”curvă ”- i-o ține de tată... Dar acum, la 32 de ani, când ești deja mamă și ai un soț de 28 de ani, ce exemplu le dai amândurora? Acum, când te-ai răcit de tată... să te porți așa, denotă un caracter inestetic. Față de Săndel, dragul de el, pe care-l știe o țară? Cel care te-a făcut – voilá!, cu unele defecte de caracter... - și te-a inventat ca vedetă. Poate că, impresar fiind, a fost isteric, o fi pierdut uneori caii, că nu-i simplu să stai la cheremul a două puștoaice hormonale, virgine și răsfățate de public, lucru care li s-a urcat la cap? Și, apoi, totuși e tatăl tău. Și ce au produs fumurile tale? Praful! Pulbere din cea mai tare și de succes trupă din pop-ul românesc! Tot ce spun eu, care te judec, e după faptele relevate de presă. Aceasta e o conjectură! Ca-n multe cazuri. Nu am cum pătrunde în ”esența fenomenului”, dar... cum să nu-ți chemi tu, fată, tatăl la nuntă? Omul care ți-a dat și viață și carieră. Din care trăiești și azi. Ești rea-rea-rea!, egoistă, crudă. Vai, de mama lu’ băiatul ăla de-ți e soț... !
