Dragă Andreea Bălan (2),
Mă iartă că-ți tulbur aranjamentele de nuntă americană! Dar, am aflat că domnul cu care ești s-a simțit deranjat de intervenția mea recentă. Culmea e că persoana pretinde - în subtext? - că eu mă adresam dumneaei. (?!) Nicidecum dumitale. Este o mică deviere aici aevea unei zămisliri psihotice. Mai explicit, se bagă-n seamă nebăgat în seamă... Deh, complexele marilor anonimi. Scrisoarea era adresată ție. Numai ție. Cu nume. Prenume. Dumnealui a deturnat fraudulos proprietatea ”andrisantului.” Care erai tu. Numai TU. Era pe tema tatălui tău. Că nu l-ai invitat la nunta din America. Ba, am aflat și motivul. Lucru care dacă se adeverește chiar că și-o merita. Bine i-ai făcut! Voila!... am retractat. Deși, fiind unicul tău tată... pe care ți l-a dat Pronia, nu l-ai ales tu... parcă se cuvenea...
În schimb, obrăznicia d-lui Consort mi se pare abuzivă și excesivă. Și necavalerească. Ți-a furat scrisoarea, apropo, de recenta mea ”conjectură”. Așa voi numi parte din exercițiile mele mondano-literare: ”Conjecturi”. Pe scurt, domnul al cărui ID îmi sugereză noțiunea de ”soțul Andreei Bălan”, Consortul adică, nici nu s-a prins că eu fac literatură, așa cum Fănuș Neagu scria despre fotbal - fără un cuvânt adresat fotbalului. O fi auzit d-lui de „exerciții de stil”? Fie aplicate pe realitate? Pe care eu le practic cu o constanță ideatică ce durează din 2009... Zi de zi, fără weekend! Nici o legătură cu ”jurnalismul modern” pe care mi-l atribuie. Ba, eu mă vreau de tot desuet. Spune-i apoi, Necioplirii Sale, că dacă-i stau în gât vârsta și culoarea părului meu, nu-i doresc să le apuce… Pe scurt, și pe mine mă doare decesul încet al jurnalismului, dar asta e și datorită inculturii, ignoranței unor cititori… care scriu ”b o u” și citesc ”vacă.”
Dar, ca și-n teatru, actorie, banul dictează. Deși, una e să joci Hlestakov, Hamlet, Mița Baston, alta Faringosept. Să promovezi, onorabil, mărfuri perisabile: ace, brice și arnice; bere, pere or scrumbie și dresùri de spițerie… Vorba cuiva, un figurant mai puțin notoriu, orgolios, infatuat și penibil, anchietat de soarta jurnalismului românesc: ”Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia!”. Corrrect! Hasta la vista, baby! (Aceasta, nu e o conjectură).
