Dragă Benone Sinulescu,
Nu cunosc de mai multă vreme o persoană din showbiz ca tine.
Ne-am împrietenit în 1973, acum 36 de ani, în redacţia "Flacăra". Eram cu folkul şi rockul şi, spre ruşinea mea, neglijam folclorul.
Faptul că te iubea mama, a precumpănit. Ne-am apropiat. Am avut de câştigat: m-ai făcut să iubesc şi să preţuiesc folclorul autentic.
Mi-ai dăruit câteva din costumele tale, m-ai luat prezentator la concertele cu Irina Loghin, unde lumea, mărturisesc, se înghesuia ca la urs, şi m-ai rugat să nu povestesc nimănui despre isteria provocată, căci vă rade Ceauşescu, dacă află. Am mai avut o prietenie comună cu Gheorghe Zamfir. Zdrenţe!
Eu şi vecina ta din Drumul Taberei am fost într-o marţi martorii celei mai discrete căsătorii la care am participat, aceea cu Elena ta; fapt pe care eu, arhitectul-şef al unui sector din Bucureşti (lucru de care un bou mă acuză pe forum, deh!) o aranjasem cu toată prudenţa.
Am fost prieteni, pe scurt. Foarte. Nici eu, nici tu, nu eram amici cu Ion Dolănescu. Eu l-am ciupit destul. În ‘90, eu şi Ion ne-am împrietenit, dar se pare că asta te-a îndepărtat, nu de tot, de mine.
Te-am răsfăţat la VIP. Dar şi tu ai cântat la nunta surorii mele, sau la Iaşi, prin '99, când eram naş.
Apoi, mă număr şi eu printre apropiaţii care te-au sfătuit să arunci peruca şi să-ţi cânţi "etno" propriile piese.
Deşi mulţi colegi, invidioşi, te-au blamat. Îţi reproşez răceala, şi mai ales absenţa, de la rotunda şi ireversibila mea aniversare.
Ca toate superstarurile, te iubeşti numai pe tine, cu un egotism feroce. Trăi-ţi-ar oglinda, Narcis de Siriu!
George Stanca
Mâine, despre Simona Sensual
