Dragă Cătălin Botezatu,

Ba, am şi fost prezent la câteva procese. Îmi era milă de tine.

Când ai fugit din ţară ştiam unde te ascunzi. N-am "ciripit". Cum am dispărut din presa mondenă mi-ai întors spatele. Să fi fost, oare, un gest pe care nu l-am priceput? Te-am reîntâlnit apoi şi mi-ai vorbit cu "dumneavoastră".

Eşti din tagma celor care trag apa după ce-şi folosesc semenii. Când aveai un restaurant, pe care ţi-l frecventam, te lăudai că noaptea te aştepta o fată, Tania, moartă după tine, care-ţi ocupa garsoniera. Probă că aveai de-a face cu femeile.

Nu mai numesc o patroană a unei case de modă, văduvă, cu care ziceai că vei avea un copil.

Dacă acum te-ai pidosnicit e problema ta. Eu îţi reproşez caracterul. Faci orice să fii în centru. Să intri în anale. Aud că ieşi în public cu un dihor. Te ştiam cu alţii, cu Armani, Rabanne, dar nu şi cu Dihor.

Aveam un prieten care creştea o ploşniţă într-o cutiuţă; din când în când o punea pe mână să-i sugă sângele. Iată altă idee! La petrecerea mea de 50 de ani mi te-a adus Mama Zina cadou; taman ieşisei din pârnaie.

M-am bucurat. Apoi, te-ai dat la fund. Te iert doar pentru că cineva mi-a adus odată cadou chiloţii "made Bote". Culmea!, mă simt bine în ei.

Nu-mi dau mâncărimi anale. Dacă n-ar fi o glumă proastă, pe care n-am inventat-o eu, de acest Revelion ţi-aş dori un "anus nous fericit"!

George Stanca