Dragă Catrinel Sandu,
Ai reușit, pe finele anului decedat, să iei moțu de la tort. O comiseși pe ultima secundă cu bomba ta mondenă, Bebelușo! N-ar mai fi fost! …că, de n-ar fi, nu s-ar povesti!
Presa te categorisește ca ”ghinionistă” în dragoste. Și cam așa e. Dar, aici, la dragostea dintr-un cuplu, eu zic că funcționează, totuși, o mistică, în care cineva e vinovat; sau ambele părți sunt greșite. E povestea atracției sexuale care scade, firesc, ca intensitate, dar care dacă ajunge la zero se numește eșec. Urmează tot felul de tertipuri, de actorìi, regii, ca să maschezi treaba, să salvezi relația, căsnicia și la final, după frământări sau presiuni externe, de la al treilea vârf al triunghiului, vine demascarea. Cărțile pe față. Tu ai pățit-o de două ori. Cu doi bărbați din tenis, unul prin înrudire, altul prin practicare. Dar, asta nu are nici o relevanță! Curent, amanta băştinaşă a soțului - trăiți de ani buni în SUA- te-a anunțat telefonic, că el va părăsi. Aici tu ai o vină. Nu ți-o spun eu, că nu o știu. Tu o știi și nu o spui. Caută-te la interior, retrospectiv. El însă, fato, e laș, duplicitar. Micuț la caracter. Un bărbat, fie el și vidanjor de vocație, nu face așa. El ți-o spune franc în față, din prima, nu afli tu telefonic de la EA după 2-3 ani! Marea curtezană care schimba masculii ca pe chiloți, Brigitte Bardot, s-a explicat odată genial. Citez ca din clasicii literaturii franceze: ”Stau cu un bărbat cât îmi place (poate fi și o zi și o oră… zic eu). A înșela e URÂT!” Iată o morală imbatabilă. Brigitte, devoratorea de iubiri célèbre, și de bărbați la metru, avea acest scrupul-principiu. Sănătos: e urât să-nșeli! Domnul tată al fiicelor tale nu a fost așa. N-a făcut liceul cu BB, nici profesionala, că dacă-i era ea profă, dirigintă - colegă nu avea cum - știa aceasta și nu se bălăcea-n rahat duplicitar și mincinos. Jenant! Acum, circumstanțe și pentru el ar fi. Căci, în fiecare dintre noi, fie el domn sau doamnă, zace un demon al râvnirii la nurii unui aproape... Nu dau vina pe societatea asta occidentală hipersexuală, ci pe firea omului. Nu cumva să negi că tu nu ai pohtit niciodată la bunul alteia… dar ceva, o prejudecată, căreia bunicii îi zic ”morală”, te-a oprit. Soțul tău, probabil, nu prea fu apropiat de bunici...Or, instinctele sale reproductive fură dictatoriale. Era să zic, dar de ce nu s-a gândit el la copii? Uite, că-n momentele când hormonii se-nghesuie la ieșire, creierul e nefuncțional și miculuț cât un spermatozoid ratat… Dar, chiar dacă nu e totul fiziologic, ilogic este sigur. Căci, multe ilogisme, fata mea, a lăsat Domnul în zona inghinală…Unele, iată, te fac poate, să revii în țară. Cu princuțele. Apoi, mai las-o și tu cu Karma. Dumnezeu le vede. El le cumpănește. Și, tot El pedepsește.
Să ai noroc și sănătate! Mai ales, cu fetițele alea scumpe. Tați buni se mai găsesc …
