Dragă Cezara Dafinescu,
Am un prieten mai nou. Îl cheamă Toma Enache. Regizorul. L-am ”adoptat” din sentimentalism pragmatic. Dezamăgit, trădat, înșelat de un alt artist - plastic! - un fals machidon, de paradă, am vrut unul authentic.
Și, el este! A dovedit-o. Clamând ferm ”Nu-s faimos, dar sunt aromân”. Film! El, Tomiță, mi-a împuiat capul cu ”plec în turneu cu Cezara, am fost la Bușteni cu Cezara” etc. Măi, ce să fie, că pe mine nu m-a chemat la nici o premieră? Am cam ratat fie și Bușteniul care-mi e aproape sentimental. Cezara, nu spun de când te admir. Dar, ce-mi stăruie-n memorie, și pe retină!, e rolul din ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”. N-am fost nici nu sunt vreun obsedat sexual, sunt normal… Dar, personaj - nu zic ”femeie”, că devine o chestiune personală… - dar, personaj, mai sexy ca Sandra ta, aproape că nu poate să existe. Ca girafa moromețiană! Deși, temporalmente, am perceput romanul lui Ken Kesey în chip logic: am citit cartea, am văzut filmul, apoi piesa de la Național. Vorbesc de sexysmul tău exagerat. Fiincă acolo era o lume de nebuni, descreierați. Erai o pată de albastru marin pe un gri de nor apăsător. De fapt, erai singurul personaj vizibil, sănătos la cap, la minte și la corp… Și ce corp, Doamne!, ce siluetă!, ce profile! Păi fotografii ăștia obsedați de azi cu tot fotoshopul lor fac caricaturi ale lui Venus… Ori tu erai Afrodita perfectă. Care… ce căutai în piesa aia? Spun eu, deloc obsedat de sex: aduceai lumină. Și omenesc. Erai, jur!, singura ființă umană printre nebunii ăia. Că de atunci am mai văzut sute de femei sexy, mișto, bune, la tv, în reviste specializate, pe viu la diverse locante cu striptease etc, dar femeie ca tine atunci, niciodată! Am și greșit deja. N-am mai zis ”personaj”, ci ”femeie”... Totuși, subconștientu-mi lucrează… Repet, rămânem în limitele esteticului, ai fost cu calitățile fizice, cu talentul și dotarea de la Pronie la același înalt nivel cu Horea Popescu regizorul, cu ”șeful Bromdem -Piersic”, ”onanistul Bleonț”, ”zgripțuroaica Olga-Delia Mateescu”, ori nebunul creativ Costel C-tin…… ca acum să aflu că minunatele, monumentalele, clasicele, talentatele, obsedantele, celebrele tale picioare au fost bolnăvioare. Mă bucur enorm că ați scăpat toate trei. Un gând bun, un salut plin de tandrețe. Ție și dumnealor...
