Dragă «Charlie Hebdo»,
Acesta e un pamflet! A-i spune acum ”Dragă…” unei zdrențe e doar o formulă de adresare”. Iar această misivă, ”dragă”, ca pe o înjurătură de mă-ta… Când cu atentatul, am fost indignat de ce v-au făcut islamiștii. Mai ales, de felul lor sângeros de a ”protesta”. Altfel, eram de acord cu ei. Ați batjocorit ceva sfânt pentru milioane de oameni. Atei măgari ce sunteți! Voi nu aveți mamă, tată, religie, morală. Ați siluit, violat și sacra expresie ”libertatea presei”.
V-ați pișat pe ea cu ”cerneală violentă”. Nenorociților! Așa că VOI ați provocat acea nenorocire. Acum se vede! Ca și atentatorii, sunteți la fel de vinovați. Criminali. Sinucigași. Nu era normal să fiți uciși, vorbind de civilizație. Dar, cum să batjocoriți voi, măi animalelor, durerea a sute de familii și a poporului italian care-și plânge morții după un cataclism? Găozari cinici! Cine sunteți voi, mă Charlie, de vă permiteți o asemenea barbarie? Iaca, niște violatori ai libertății de expresie. Jarcaleți! Când văd cât sunteți de cinici și de nesimțiți mă întreb: cu ce drept? Tot așa, îi întreb pe musulmanii ăia care au pus mâna pe mitralieră și au tras. Porcilor! Voi nu cereți pumni ca alții, vreți gloanțe, grenade, moarte! Niște ciocli nenorociți care forțați tirajul. Adică, bani fără scrupule. Sau plăcerea morții, a unei martirizări onaniste!
Zamparagiilor! Vreți să spuneți că a prezenta într-o caricatură!, felii –felii de morți și de schelete, cranii, tibii proaspăt măcelărite, drept lasagna, asta e o glumă??? Da-v-ar Domnu’ să vă vedeți rudele și copiii făcuți așa,”lazania”. Să vedem atunci ce caricatură vă mai defechează mințile?!... că și noi avem unu-doi Charlie d-ăștia, p-acilea, dar e numai cu securiști și șantjiști. Care au disciplină, nu ca voi fără Dumnezei.
În locul italienilor, nu m-aș pune pe voi cu mitraliera așa cum cereți voi. Sinucigașilor! Aș turna pe sediul vostru bascule pline cu lasagna încinsă. Și, câteva roabe de rahat. Căcănarilor! E vremea să închideți șandramaua! Meritați tot disprețul celor ce au fost cândva solidari cu voi. Și cu ideile voastre masochiste. Haimanale de Paris! Face-v-ați parizer! Lichele! Pupa-m-ați!…vă dau adresa pe fax.
Eu NU mai sunt Charlie, bă! Mi-e scârbă c-am fost!
PS. Scuze domnișoarelor de pension pentru limbaj. N-am găsit altul mai dur…
