Dragă Cheloo, trăim cu dorul unei insule pustii…
M-a surprins în mod plăcut vestea că te-ai retras la ţară. Ba, chiar mi-ai stârnit sincere sentimente de invidie. Ele alimentează visul oricărui orăşean sastisit, obosit de avantajele metropolei.
Vis care se leagă ba de o insulă pustie şi exotică, ba de un vârf stingher de munte, ba de o abaţie forestieră unde să trăieşti în miros de ambră, smirnă şi tămâie, înconjurat de icoane şi înfăşurat într-o rasă monahală.
Nu spun că asprimea condiţiilor în care trăieşti rimează bine cu felul tău hirsut de a fi. Deşi adaptarea unui orăşean tipic, băiat de cartier venit de dincolo de blocuri, va fi relativ grea. Însă, tu eşti un tip tare, volitiv, ambiţios, se vede asta cu ochiul liber. Te vei adapta, îţi va ieşi. Căci, visul nostru are şi un aspect ecologic, anticonfort, antigrăsimi, antiaditivi, antitabac, antifiţe. Nu mai zic antialcool sau antidrog…ca să scanez rapid mai toate viciile satanice, diaboleşti ale metropolei.
M-ai surprins, fiindcă, dincolo de presupusele nevroze de metropolă, isterii municipale şi delincvenţe nocturne, ce alteva îţi oferă un mare oraş? Ai o sensibilitate aparte. Una reală. De vreme ce, după ce ai practicat o muzică, e drept corozivă socialmente, una de cartier; după atâtea proteste muzicale faţă de viaţa de rahat pe care ne-au oferit-o politrucii patriei, ai hotărât să te retragi. Undeva la ţară.
Îmi inciţi toată cultura cinematografică. Eşti ca pistolarul. Care după o viaţă adrenalinoasă, cu victorii ce-au populat cimitire, ajuns la un prematur uzaj moral, ia o prostituată blondă, bună şi mişto - nu e cazul, dar aşa e filmul - şi se retrage în Montana. Unde îşi face o casă de lemn. Şi 10 copii… Căci, nene, trăim cu dorul unei insule pustii… Creierul meu e invidios pe creierul tău care ”aude”…multă linişte. Vai, ce te invidiez! Să te scoli dimineaţa în ciripit de păsărele, să ai roua la picioare; în loc de duşul rece, să te tăvăleşti în iarba înrourată. Sau iarna să ieşi din casa de lemn unde miroase a lemn de brad, a fân cosit şi a lapte fiert şi să te arunci gol în zăpadă…
Băi, am început şi eu ca iepuraşul ăla din bancuri. Mănânc seminţe şi vorbesc//scriu prostii.
Cheloo, deşi nu ne prea cunoaştem, când ai nevoie de companie, cheamă-mă. Să tăcem câţiva secoli...
