Dragă Corina Chiriac,
N-am să vorbesc azi, de ziua ta, despre ceea ce zgândăre lumea. Amorurile tale; relația ta cu marele ceh, la vremea aceea, Karel Gott, ascunsă de secu. Despre care eu am aflat abia de curând. Bravo, Organelor. Nu! Am să te decupez din peisajul acesta. Voi scrie despre Tine... Ca persoană. Ca personalitate.
De când te-am văzut la ”Steaua fără nume”, emisiune tv prezentată – nici acum nu știu de ce? - de poetul proletcultist dejist Dan Deșliu, ajuns disident anticeaușist, fiindcă i s-a confiscat cașcavalul ... de când te-am văzut întâia’și dată, m-ai uluit. Asta e, gradual, peste ”dat pe spate”, ”paralizat”... Ce aveai extraordinar? Un ”tupeu”, ghilimetat de mine din prudență. Un libertinaj, o dezinhibare, vezi, Doamne că, vai cine era Deșliu! Ai fost înțepată, miserupistă. Lucru care a prins incredibil. Era, desigur, doar un post TV...
Emisiunea era în direct, că poate altfel te mai ”coafau” tovarășii. Intrarea ta în showbiz a fost furtună. Grosul de rating, omul, la cafeaua matinală de la birou, a doua zi ,spunea atât: ”ai văzut-o, aseară, pe Corina?” În termenii publicitari cinici, dar exacți de azi, în care Mr Rating e criminalul fără suflet, ai spart țara la propriu. O spun nu numai cu nostalgia generaţiei, ci și cu admirație. În termenii capitaliști Corina Chiriac de atunci era un mare boom! Bulgăre de aur. Oh, de s-ar tezauriza azi la cursul normal ”aurul” ratingofil de atunci, am avea o serie de miliardari : Spătaru, Andreescu, Mirabela, Mihai Constantinescu, Aura, Angela, Dorobanțu ș.a. Nu am vorbit despre stilul tău. Ai rupt cu stilul ”old fashion”, reflectat și-n vestimentația scenică ”vintage”. ”Retro”? Cântai ”Valurile Dunării” cu o prospețime a zilei, plus că românul știa valsul fără vorbe... Așa ai început. Așa vei continua. La care adaug, azi, prestațiile tale TV . Ca realizator, producător și artist-solist. Nostalgice. Baricadă solidară cu cogenerii tăi. Dar și cu aceia ce practică vintage-ul. Cum Fuego.
Pe scurt, ai fost, ești și rămâi o foarte mare și ”colorată”, controversată vedetă a României. Care mereu ieșea din rânduri, în loc să intre cum se cerea. Dublată de...(o spun ca poantă finală...) femeia minunată, sexy, nebunatică, neliniștită... să zic drept: femeia mortală care erai. Și care ai să râmâi până-n anii patru mii”...și mai mult, dacă se poate.
La mulți ani, Corina!
