Dragă Cristian Boureanu, «Ai o față care cere pumni»

George Stanca

Simpatia-mi față de tine e cvasimajoritară. Nu totală… Pari un tip de succes. Nu la politică… Om avut. Sau ai fost. Răpitor. Dar atragi ura viscerală a soției foste și, mai grav, a fiicei. M-a uluit violența cu care ”Doamna Ex” a sărit la gâtu-ți. Tot e bine: Ură sinceră. Pură. Nu surogate. V-ați iubit vreo secundă? Îndoi-m-aș… Dânsa e, pare-mi-se, cea care te-a înșelat//fugit//combinat//măritat cu Nașu’? Tare muiere…Nu-i de tine. Tu, doar muieratic. Slab. Frustrări cât Palatul Telefoanelor. Una: actul de traducere în amor cu Futenașu. Două: ”sindromul Pelinel”. Mega-frustrări.

Ce nu-mi place la tine? Mecla de Macho! Unde-i Cristi ăla serafic, liberalul calm și surâzător. Carismatic. Șarmant… Te-ai dus după Băse… pedelitu te-ai? N-ai realizat că ăsta când el se vedea-n oglindă voia să te ucidă pe tine… ca mama lu’ Albă ca Zăpada…? Acum, ca și el, ai o față care cere pumni! Provoci cum respiri. Tot așa, cred că i-ai luat pe gabori - ”știți bă, cine sunt eu?!”. Erai treaz? Întreb, nu dau cu pulanu‘! Că, te-am mai zărit odată beat. La tv. Și, tot Macho! Scandalul cu fiica: dezagreabil! Acum - greșeală fatală - ai lovit un polițist! Cum te-au lăsat fără dantură nu am văzut. Dar. Ai recidive publice. Mare imprudență să dai în organ. Au o solidaritate ce vine din mentalitatea de autoritate. Statu’ și Datu’ cu pulanu’ - tot Ei. Nu te vor ierta!…

Am o experiență. De la Revoluție… Eram arestat. Plin de sânge. Cap spart. La Miliție. Să-mi plângi de milă. La bestii, creierul merge invers. Suferința, sângele îi incită. Bocanci la gioale, coate-n gură, genunchi în șale, pulane forevăr… O armă aveam. Mă uitam fix în ochii lor… Un tablagiu n-a rezistat, a urlat: ”Ce te uiți, bă așea?!” L-am ignorat. Turba. Vorba lui Păunescu: e prea mic, nu merită nici măcar băgat în pizda mă-sii... Organe de corecție. Și, de erecție - dau cu pulanu’. Represivi. Alte cărți, altă educație. Bestiologi. A-sentimentali. Iartă-i. Privește-i adânc și blând în ochi. Rareori sunt oameni… Mă mai văd și azi cu unu’. M-a zvântat atunci… Eu mă fac că nu-l recunosc. El, la fel… Cordial. Mutual. Ai grijă, Cristi, nu-s baliverne cele ce ți-am scris…

De unde adagiul, din floclor orășenesc, anii 50 : ”Nu te pune, bă, cu miliția, poliția./Că te bate, bă, și te bagă la gherlă./Și nu te scoate, bă, nici mă-ta, nici tac’-tu./Nici chiar dacă ar fi/șofer la M.A.I…