Dragă Daniel Pancu,
Tu eşti. Nu ai trecut în amintire. Trăieşti în legendă. Eşti martorul şi făptuitorul acelui Rapid lucescan, de plăcută amintire. Ai avut o mare inspiraţie - tu şi Copos, Vamă, Şumi - să revii.
Tu întregeşti această echipă, cârpită din străini de spiritul Giuleştiului. Nu îi desfid pe cei de peste mări şi ţări, dar ei nu ştiu ce însemnă Rapid, ce istorie are. Ei au venit să câştige o pită cinstită. Dar nu din dragoste. Ba, cred că în puţine ţări, poate în Anglia pe alocuri, se mai ştie noţiunea, desuetă, de "dragoste pentru culorile clubului". Lumea s-a modificat.
Globalizat. O fi bine, o fi rău - stabileşte Dumnezeu! Eu, unul, m-am bucurat nespus când ai revenit şi galeria te-a primit cu emblematicul tău „Mambo italiano". Căci, tu ai adus acum şi doza aia de cosmopolitism a cartierului, după ce ai jucat prin felurite ţări.
Zău, mă durea într-un fel, pentru noi, rapidiştii, că vrei să te retragi la Vaslui, că ţi-ai găsit sălaş în Moldova ta natală, iar nu la echipa care te-a consacrat. Mi-ai fost dintotdeauna drag ca jucător. Îmi amintesc, cred că şi tu, cum îmi stimulai cu jocul tău, cu golurile tale minunate, imaginaţia de jurnalist şi condeiul.
Câte titluri mi-ai dat! Te-am "făcut" în toate felurile muzicale. Erai "Enescu al driblinguliui", „Porumbescu al pasei", în cartea pe care am dedicat-o - într-o mie de pagini! - echipei mele de suflet, cea a generaţiei tale. Cu Lobonţ - ce băiat curat era, păcat! - cu uitatul Stanciu, Măldărăşanu, Iencsi, Şumi, Andone, încă alţii. Mi-e dor nu de echipa aia.
Nu de performanţele ei, Pancone, ci de spiritul ei. De gaşca frumoasă a lui Luce sr. Iată că golul tău şi scurta dar nervos/ belicoasa ta prestaţie din meciul cu Timişoara, 3-2, mi-a răscolit aceste nostalgii. Te vei retrage.
E implacabil; vei pleca cine ştie unde, dar eu te vreau - ca simbol al generaţiei tale - să revii odată ca antrenor. Aşa, ca Şumi. Să ne mai bucurăm cu tine de câştigarea unui titlu. După care un întreg stadion, şi toată ţara ceferist-bucureşteană, autentic alb-vişinie, nu văcsuită cu ecomax, să cânte în cor imnul lui Pancone: „Hei mambo! Mambo italiano!"
George Stanca (pamflet)
