Draga Florin Chilian, acum ți-ai dovedit inocența...
Am aflat recent, poate cu ceva decalaj față de momentul emiterii, că s-a revizuit cazul tău cu caftul la Ana Maria. După lungi cercetări, ești dovedit nevinovat.
Cam târziu. Dar, oricum, imperios necesare concluziile pentru un artist peren și moralist ce te pretinzi. Acum, nu dezbatem gestul ca atare, acela de a bate o femeie. Dar… ”a bate” are nuanțe mii. Una e s-o ”mângâi”, alta s-o ”atingi”. Una, s-o lovești, alta s-o caftești. Una să o bați măr, numa-n cap, alta să-i dai șuturi, picioare prin părțile moi, la popou. Loc pe unde, cine știe cum au umblat și alții, dar nu cu piciorul, brută, ci cu între-piciorul. Apoi. Una e să dai o plamă, cu palma, alta cu pumnul. Barbar.
Căci, chiar dacă merită cu prisosință, chiar dacă te provoacă, irită, mârâie, nu tace, te fute la creier, iar tu ești ușor ”luat”, sau de-a dreptul beat, sau doar obosit, iritat, supărat, cătrănit și melița ei aia nativă nu se mai oprește - taca-tacca-tacccca! - ce să faci? Îi mai scapi câte una. Dar blândă. Moale. Simulată. De apoi te miri și tu că te acuză.
Ce am spus eu aici nu e din experiența personală, ci din literatură, folclor. Din istoria neamului. Căci, fie nevastă, ibovnică, prunc, românu’ tot zice negru pe alb că ”bătaia-i ruptă din Rai… ”Ruptă, dar nici să-l bați până-l rupi pe om… Cu toată civilizația secolului 21, cu tot viitorul IT-ist, avem și noi medievalismele noastre – ne cam batem muierile. Dar așa e peste tot. Globalismul caftelii muierii fu grăbit rău. O luă înaintea mutora.
Florine, acum ți-ai dovedit inocența prin probe imbatabile din Raportul ambulanței Cluj-Napoca: “Nu existau semne sau urme de lovituri pe față sau pe altă parte a corpului cântareței” (…) Ana Maria era foarte agitată deoarece iubitul ei se luase la ceartă cu poliţiştii de la Rutieră. Tu te certai cu poliţiştii ”tocmai pentru a-ţi apăra prietena, pe care aceştia ar fi jignit-o”. Apoi, ”Ana Maria nu a scos certificat medico-legal pentru a demonstra cât de tare a bătut-o Florin Chilian, iubitul ei de atunci”.
Și, se adaugă un amănunt uitat de vremi: ”Mama Anei Maria era pe-atunci Judecător-șef de tribunal în jud. Cluj”. Dixit! Eu te cred. Te iert. Eroare judiciară. Fă un cântec!… că nu e om să nu fi dat într-o muiere/măcar o dată, doar odată-n viața lui. Taaan - Go!
