Dragă Gică Popescu,
Ca-n vremurile bune, numele tău este din nou în actualitate, de parcă cine știe ce fază de gol minunată ai creat pentru echipa Națională sau pentru FC Bacelona, al căror căpitan ai fost; sau fie după o victorie răsunătoare urmată de o calificare la un turneu final.
Nu uit nici perioada turcă, unde tu și Hagi, voi doi, sunteți eroi. Eroi ai unui popor musulman, voi doi creștini, ca să pun și tipul ăsta de aprecieri în balanță, să priceapă toți fraierii și dușmanii... Mă bucură nespus evenimentul recent ce te privește. Căci la tine Pronia sau Legea, legiuitorul, ar mai avea unele erori de îndreptat la biografia ta. Una maculată de jocuri politice jegoase și nedrepte. Căci a băga nu un om oarecare în pușcărie, ci un fotbalist de renume internațional, nevinovat, mi se pare un atentat la bunul simț al acestui popor... Care nu e plin de eroi. Și care chiar are nevoie de eroi pozitivi. Că de eroi strâmbi, calpi și contrafăcuți suntem sătui în această degringoladă morală în care țara ne-a fost dusă: Fără Școală. Biserică. Armată. Fără Dumnezeu... Și asta o știu canaliile care te-au înfundat. Care mi se păreau a fi Patrioți, ce eroare!
Mă bucur că Premierul Tudose te-a cooptat într-un for național, unde prin experiența și relațiile-ți internaționale din fotbal poți să faci treabă. Să te reabilitezi și-n ochii românilor care mai cred că ești vinovat. Dar aici este un punct nevralgic! Dar!!! Dacă accepți, mă tem că intri de bună voie în cel mai nenorocit, puturos și pestilențial lucru - POLITICA. Nu asta-ți trebuie ție - mizerie! Știu, ai să spui că vei neglija tot ce e politic, că te vei ține departe. Uite, eu: nu fac politică, detest lucrul acesta, îl urăsc din rărunchi. De când o Canalie Națională mi-a înscenat, cu ajutorul meu... ceva asemănător ție. Dar, prin actul scrisului, cu toată voma mea vizibilă - căci, uneori vomez și scriu, scriu și vomez - ei consideră că fac politică. Mă caută la șefi, la cei care-mi dictează pozițiile și opiniile. Nu pot crede jigodiile că eu sunt singur. Că nu mai am lideri, interese meschine și că gândesc deloc mercenar. Cu capul meu, doar! Mai bine greșesc - deși nu omor pe nimeni, nici nu-l bag la pușcărie cu vreo părere - dar spun ce gândesc eu, nu alții. Scriu ce gândesc - gândesc ce scriu... Niciodată, dar niciodată nu mi-a spus cineva ce//cum să scriu. Jur! Va fi greu să nu te stropești, mânjești de politikie, și să nu-ți rămână mirosul prin haine, măcar cu politrucii pe-alături...
Ăsta fu motivul pentru care am vrut să te atenționez, apropo de faptul că musai trebuie să știi în ce groapă și-n ce mocirle te avânți. Îi știi pe cei ce te-au mutilat, bănuiesc. Așteaptă să se facă mici..! Ai, totuși, ura vie. Pe asta să n-o arăți niciodată. Dar nici s-o uiți... Să nu uiți, Gică !
