Dragă Gigi Mihăiţă,
Ai împlinit 70 de ani, vârstă frumoasă. Când i-am spus lui Fănuş Neagu chestia asta cu ”frumoasă” m-a trimis la toate rudele directe şi indirecte pe ambele părţi natale. Eu am parcurs-o anul trecut şi nu m-a durut. Nici nu mi-a adus vreo mare bucurie. Multă făţărnicie, prietene. Există doar o reală plăcere a bilanţului, iar bilanţul activităţii tale ca actor şi ca director de teatru, nu zic de fermentul cultural care bolboroseşte în tine şi… nici o vorbă de faptul că ai fi stelist (asta nu-i o miză) e uriaş.
Dacă m-aş apuca să-ţi scriu toate marile realizări, aş umple câteva numere din acest ziar, dar există google, există presă şi lucrurile se pot contabiliza. Aş îndrăzni să te enumăr în categoria actorilor care ies cu greu pe stradă fără să fie atinşi, luaţi în seamă, cei din categoria Dinică, Iordache, Bănică senior, Stela. Apoi, ca manager ţi-am admirat tactul de a atrage actori şi regizori de calitate care să lucreze pe un repertoriu aşişderea: Marcel Iureş, Ştefan Bănică jr şi nu ştiu, dar aş fi tare curios, extrem de curios privind un experiment cu turbatul de Bendeac. Am văzut, de altfel, că apelezi la artişti lirici Felicia Filip, aduci tineri actori şi-i încurajezi.
Ca prieten, n-am ce face, asta-i lumea - politică şi sport - calităţile mai sus enumerate, eu nu pot să te urăsc pentru că eşti stelist. Nu prea am acest organ, or între noi monşer nu suntem la nivelul să ne batem şi să ne scoatem ochii fiindcă opţiunile noaste fotbalistice sunt diferite. Altă generaţie, monşer! Îmi aduc aminte cu o plăcere pacifistă de anii când Rapidul juca în B, iar Steaua în A. Galeria Stelei venea dimineaţa pe Giuleşti, noi mergeam seara pe Ghencea. Ura dintre grupurile de astăzi nu poate concepe aşa ceva. Din păcate, banul a stricat sportul… dar nu numai de aia te iubesc eu… fiindcă dincolo de tine este actorul, sunt personajele cu întruchiparea cărora nu odată m-ai fascinat. Inevitabil e să încep chiar cu debutul tău cinematografic de succes “Reconstituirea”, filmul lui Pintilie în care tu şi cu Găitan aţi făcut epocă, iar prin marele regizor aţi revoluţionat tematica aia idiot-dominantă şi aţi luminat noi unghiuri de vedere ale vieţii româneşti. Şi, anume că ea, viaţa, este şi altfel în filme decât acea roză şi bomboniferă pe care ne-o proclamau ei.
Şi uite aşa într-o prietenie veche cu poezie, boemă, actorie, începem să ne clasicizăm pentru vecie.
Pentru că tu ai atins coordonatele geniului complex teatral, eşti un idol pentru public şi un clasic al teatrului.
La mulţi ani!
