Dragă Gina Pistol,
Măi fată, tu mă-nnebunești! În plină tensiune cu efectele uraganelor americane cu nume de cucoane, mai vii și tu cu unul: te măritași mintenași!
Nici nu s-a terminat bine rumoarea venită pentru presă ca un ciubuc de marțipan lung de un kilometru, să sugă toți din el, anume că te-ai și combinat cu Smiley, și iată-te măritată, fată! Nu pot să cred, ai anulat atributul dat secolului fost, cel ”al vitezei”. Căci, atunci i-aș zice prezentului secolul mega-vitezei”, al proximității. Fiindcă, în cazul de față, e ceva care ține de viteza blitzului. Mariaj blitz. GINA + CĂTĂLIN = LOVE. E drept, este și un mariaj publicitar. Asemeni celui dintre Drăgușanca și Slav. Care a rămas serios și precum se vede, durabil. Un mariaj în autenticitatea căruia nu am crezut nici o clipă. Cum nu cred nici acum în acesta al tău, Gina ...
Da, s-a emis, născut spontan, pe o replică în timpul unei emisiuni. Al unei ficțiuni. Căci, ce e un show tv decât un spectoacol, o ficțiune? În cazul nostru fu un banal pariu: dacă El slăbește la cota de... Ea îl ia de bărbat... Dacă nu, nu! Și, el căpos, tenace și probabil îndrăgostit de Gina - ceea ce nu e greu și deloc nici o rușine, și eu o iubesc pe Gina - s-a pus pe slăbit. Și, i-a ieșit. La o privire globală a situației văd că iată, gluma, se-ngroașă. Încă un cuplu marital s-a născut în urma unor relații artificiale, industriale, relații de imagine evident nereale, după cazul Drăgușanu-Slav... devenit piatră de început, bornă pentru procedeul numit ”cerere în direct. Mă trimiteți la unele scrieri a lui Vargas Llosa despre ficțiune și adevăr sau, și, prin ricoșeu, la Societatea Spectacolului la Guy Debord... A-nnebunit lupul... au înnebunit salcâmii!
Pe scurt, fără trimiteri de subsol și bibliografii, dacă la Slav am luat plasă, nu am crezut, aici aș vrea să cred și nu pot. Căci, da, poate fi adevărat că voi v-ați căsătorit pe bune, dar e prea caldă - și prea credibilă pentru mine - bârfa cu Smiley, care nu s-a născut din povestirile lui Hoffman, nici din basmele lui H.C. Andersen, ci din relatările presei noaste de budoar, can-can, scandal, cum o vom numi... Hai, să-i zicem presă mondenă. E mai elegant așa și chiar contemporan, politically correct.
Și, Smiley?! Ce facem cu Smiley în ecuația asta? Care e deloc cantitate neglijabilă? Ce facem, stimați telespectatori... Ce facem, stimate telespectatoare?!
