Dragă Helmuth Duckadam,
Al doilea noroc pare a fi, subliniez, recent: te pregăteai să revii, re-pleci în America la o vârstă nu tocmai fragedă, cu o familie nouă, înamorat de o superbă soţie şi dat pe spate de cel mai dulce copil din lume, acela care e „al meu", fetiţa ta, îngeraşul Uriaşului.
E frumoasă viaţa... şi, cum spuneam, taman când te pregăteai să pleci, poate definitiv, a venit vestea: preşedinte la Steaua lui Becali. Lovitură pentru destinul tău: glorie, (alta nouă a pre-senectuţii), viaţă trepidantă, stadion, public excitat, fani rebeli, palat, conferinţe de presă, Maybachuri, o viaţă nouă, ca şi aceea pe care ai fi dus-o în America.
Tu eşti un tip calm, echilibrat, ardelean mai molcom - aşa că aştept cu mare curiozitate momentul în care impertinentul şi bogatul tău patron va reuşi să te scoată din sărite.
Căci, ştii la ce te expui. Nu uita că înaintea ta un Hagi, care e şi neam din neamul lui, i-a căzut victimă. Penibil şi ireverenţios. Ştiu că eşti un tip docil, dar răbdarea are limitele ei.
Bölöni, Piţurcă sau alţii care te-au criticat, dar și ei, avuţii, nu înţeleg situaţia ta, pe care nici eu nu o ştiu dar o deduc: dacă erai gata să emigrezi, nu plecai de bine.
Aici, chiar m-a deranjat poziţia lui Loţi: dacă era aşa de critic de ce nu te-a oprit să pleci în America, după ce ar fi aflat şi de ce o faci? Loţi latră, ursul (care pari a fi) merge!
Eu nu cred ca el să te fi consultat, atunci când a plecat în Franţa, aşa că nici el nu are dreptul să se bage. Oricum, că te aşteaptă o viaţă grea, stresantă, o maybachiadă continuă, dar, poate, te vei descurca.
Mie, mai sceptic, viitorul ei, al tău, îmi este incert. Şi, cred că nu prea curând, vei avea probleme de serviciu. Aşa că sfatul meu - al unui rapidist dezinteresat, dar omenos, care respectă valorile - este acesta: amână-ţi biletele de America, dar nu le anula!
