Dragă Holograf,
Pe vremea când apăruseră rivalitățile biunivoce Beatles - Rolling Stones, că așa picase moda, era clar un lucru. Cei frumoși erau băieții din Liverpoole. Toți aranjați, frizați, azi ușor caraghioși. Îmi aduc aminte că nebunia lor cu pletele a început chiar de la o glumă de acest gen cu părul. Când nu știu care dintre ei și-a lăsat o șuviță mai lungă și de aici - uite domnule cum se scrie istoria - un curent cultural - atât de mare încât a bulversat lumea. La voi. La noi, la români, lucrurile au stat mult mai simplu. Voi, Holograf frumoși și atât. Nu mai existau frumoșii și urâții, cei în hainele de piele sau în blugi jegoși, nu mai existau diferențe existențiale. Frumoși și atât.
Dar când zic, și asta nu e răutate, căci pe lângă frumoși sunteți și creativi, melodici, ritmici, șlăgăroși, cu priză la public iar ceea ce v-a susținut este clar, indubitabil, muzica voastră.
După revoluție s-a încercat o mică mișcare contra Holograf, în sensul acela că erați prea burghezi, prea aranjați și prea sfidători cu perfecțiunea voastră, dar poate tocmai de aceea ați intrigat. Ați devenit oamenii lui ”da” sau ”nu”. Publicul nu v-a renegat vehement, dar nici n-ați avut contra fani violenți. V-ați încadrat într-o normalitate pe care orice muzică fiind bazată pe armonie și-o dorește.
Trecând de primul val al vostru, de isterie, aproape că au devenit șlagăre pentru sugari cântecele din acea perioadă. Cea biberonară. A urmat apoi un boom format din succese fabuloase ”Ți-am dat un inel”, ”Cât de departe”, ”Vine o zi…”, ”Dragostea mea”, ”Bine ai venit în viața mea”, ”Dă-mi iubirea ta”… O recoltă de-a dreptul colhoznică.
Judecându-vă opera en gros, n-aș spune că stagnați, dar sincer să fiu nu m-a încântat foarte tare nici coperta, nici ideea albumului ”Stai în poala mea”. N-aș zice că e vulgar, dar nici n-aș zice că nu e. În rest, producție muzicală la greu.
Apoi, observ, vă permiteți și demersuri singulare care nu sunt deloc lipsite de succes fie ele și din punct de vedere economic cum face Dan Bittman în prezent cu Marius Bațu, un cuplu extrem de fericit în care îmbinările vocale și intercalările sunt foarte bine venite.
Pentru că, la urma urmei, e ușor de văzut tot soundul specific al trupei, despre care se spune că se bazează numai pe vocea lui Dan Bittman se recunoaște inclusiv în acest duet, de parcă am mai avea de-a face cu încă un Holograf. Hai să-i zicem un ”Holograf de buzunar” eficient, elastic, economic. Doamne ferește să se înțeleagă anume că ceilalți ar face figurație în trupă, pentru că ea trupa este o îmbinare muzicală fericită. Este ceea ce am spus-o în acest top - ARMONIE. Lucru care vă face să nu semănați cu nimeni...
