Dragă Ion Ţiriac,
Erai, ca şi acum, o mare celebritate, mare tenisman român. Pereche şi cu năstruşnicul Ilie Năstase, care încă de pe atunci tulburai cu prezenţa saloanele mondene al planiglobului. Şi, de ce nu, cele feminine.
Lucru pe care nu l-ai abandonat nici azi. Te-au avut de model, nu numai eu, mulţi tineri de vârsta mea. Dacă nu la tenis, zeflemea, afaceri, măcar la mustaţa "pe oală", tip Ţiriac.
Îmi amintesc că atunci când am fost în casa din Mărăşti 33, erai acompaniat de fraţii Marcu, braşovenii domniei tale, oameni de viaţă, veseli, destresaţi.
Circula legenda că ai redresat cu banii proprii Ministerul Turismului, împrumutând statul - chestiune uluitoare atunci, normală azi - şi că ţi se oferise postul de ministru, pe care l-ai refuzat.
Să uităm astea, căci după atâţia ani eşti, dle Ţiriac, la fel de celebru. Nu în tenis, în business. Unul dintre marii bogătaşi ai ţării. Tot fruntaş. Eu te vedeam şi preşedinte, ba, chiar am pledat pentru asta.
Cine mai ştie că ai ajutat ţara cu energie nemţească după ‘89, împreună cu prinţul Dimitrie "Tim" Sturdza şi Michael Winkler, alt miliardar elveţian, fostul meu coleg de facultate.
Oricum, erai mai implicat în politica românească. Acu' nu prea mai e loc de căşuneni, videni şi alte plante agăţătoare. Probabil, ai priceput cum se merge...
În afara unei participări active la mondenismele dâmboviţene - la cele de esenţă tare, nobilă, mai rare, de doi lei - faci anual, aici la noi, la Balc, un mare eveniment. Mondial.
Monden. Vânătoarea lui Ţiriac. Nu ştiu dacă în plan mediatic al business-ului, evenimentul nu rivalizează cu Festivalul de la Braşov, sau cu George Enescu. Poate cu ultimul.
Fiindcă la Balc vin nişte vedete mai discrete, dar mai autentice, nobile, superbogate, altfel decât toate botulistele, botezistele, mucavalele modellingomoase de la noi.
Un soi de bal La Vaubyessard al flaubertianului, marchiz d'Andervilliers...Cel puţin pentru noi, amărâţii de români.
Spune asta, nu stângistul tuberculos care să te acuze de sfidare a sărăciei, de genocid al mistreţilor, nu! Căci, cu excepţia aia cancerigenă de circa 100 de ani din viaţa omenirii, comunismul, egalitarismul idiot, se ştie: cine are, are !
George Stanca (pamflet)
