Dragă Laurenţiu Cazan,
Deși ultima oară te-am întâlnit acum doi ani, m-ai băgat la idei. Comportamentul tău îndeobște ultra-decent, ultra-discret deși vizibil focusat – că doar nu ne știm de o zi... – spre frumosul feminin, era orientat spre frumosul Divin. E o Cale care, la etatea căutărilor spirituale, s-ar chema poetic Calea Luminii. Este punctul culminant al existenței tale, văd. Un drum al Mântuirii, unul către Dumnezeu.
Dintotdeauna ai fost ultra-sensibil. Cel mai evident semn e cântecul tău de căpătâi, capodopera ta cu care ai făcut carieră internațională: ”Say Something”. Stilul inedit, vibrațiile cântecului îl scot efectiv din actualitate și-i dau o perenitate demnă de sensibilitatea creatorului. Un ins fără profunzime n-ar fi putut compune în vecii-vecilor așa ceva... Nu ai nimerit-o - ai îndeplinit doar o Poruncă. Opțiunea ta pentru Divinitate nu mi se pare de tot o surpriză. Ai datele. O figură angelică, parcă vii din neam de îngeri, arhangheli etc. Apoi, ai blândețe și tandrețe... o privire deschisă cu sufletul spre milosârdie, omenie. Ceva ce parcă te anunță a deveni altceva, altcineva...Vorbind despre sensibilitate, ai ajuns să refuzi formele uzuale de manifestare ale meseriei tale, și pe cele de comunicare, difuzare. Într-un context de tot vulgar..., totul s-a vulgarizat așa de mult încât vulgarul aproape că nu se mai vede. E la el acasă, în mediul lui. E tragic. Zic, mai ales, de exagerările ”muzicii” vocal-feminine. Sexagerări... Și, nu-s fariseu, devenind din consumator denigrator... Dar s-a atins paroxismul. Sala se confundă cu bordelul... Când vezi că o solistă mare! și-a expus publicului german nu numai nurii, dar și labiile fluturând în vânt precum drapelul Patriei...! O rușinoasă lipsă de rușine... Scuzați, pleonasmul, mă mai distrez și eu...Ai dreptate să te refugiezi în pub-uri decente, dacă mai poți să profesezi poate singura meserie din care să trăiești... unii s-au refugiat în cântul bisericesc sau călugărie... tu în blues. Am descoperit curățenia, decența și sobrietatea din câteva cluburi & pub-uri bucureștene. În Drumul Taberei, ”Louisiana”, s-a petrecut chiar un recital de poezie...!!! Laurențiu, iată că în aspirația spre serenitate a omului stresat de Marea Traversare dintr-un secol în altul - izolarea, alienarea - Drumul luminii pare a fi soluție. Să fii binecuvântat!
