Dragă Mădălina Pamfile,
Ce-ți mai place să te joci de-a viața! Și, finalmente, cu viața ta! Eu, unul, nu prea te văd bine, așa, de la înălțimea vârstei mele…
Ai debutat în lumea mondenă cam prea devreme, ca ”eleva lu’ Măzăre”… Adică, ce fapte de glorie ai comis? Că ai fost, că n-ai fost cu el, nici că mai contează. Tu asta ești și asta vei rămâne pentru opinia publică ”eleva lu’…”. Că, apoi te-ai combinat cu tot felul de nume care au sunat bine, fotbaliști sau ce-or fi fost; că apoi, recent, te-ai măritat; că, și mai apoi, te divorțezi, tu orice ai face rămâi pentru poporul român – ce măreț! – nici vreo premiantă la olimpiadă, nici coroniță, nici vreo speranță a fizicii, operei sau baletului – tipuri, care după mine ar trebui promovate de zece ori mai mult decât tine – ci, tu vei rămâne, vei dăinui pur și simplu ca ”eleva lu’…” Și văz că de imaginea asta te-ai îndrăgostit, în pielea asta de drac îți place ție să locuiești. De vreme ce n-a trecut un an de domnie – adică atât cât ai fost Doamna X - și tu deja divorțezi... Te întorci la sintagma ta favorită… la eterna ta sintagmă. Căci, peste timp, când vei fi vreo babă zbâcită și sulemenită, văcsuită - căci veni-va și vremea aceea - crezând că mai fentezi viața cu frumusețea, lumea, cei de-o seamă cu tine -, te va arăta cu degetul: “uite-o pe «eleva lu’… !»”.Ți-a fost dor, nu? de rolul aista de jună primă: să redevii ce ai fost, și mai mult decât ai fost… dar nu uita, doar o dată ai 17 ani; doar o dată mai scurtă sau mai lungă ești splendidă - și, deocamdată, ești - apoi vei vedea cum decade frumusețea. Vorba unei babe actriţă, cândva jună. Vai, mi-e dor de-un Shakespeare băi, de o Ofelie!!!” Uite-le pe divele de ieri! Azi încă băgate-n seamă de presă. Gata cu cialuronia, bisturia, siliconiada. Alăptează, țâțele se lăbărțează, silicoanele se subțiază și se ofilesc. Unele mai rezistă, altele nu. Ele, nu țâțele…. În cinci ani vor fi niște băbuțe disperate și încă tinere.Nu-ți fac eu morală, nu am nici o cădere, așa ca jurnalist mă simt dator să evoc cazuistica, istoria posibilă a unor fete ca tine.Căci tu, deocamdată, ești la eminesciana fază de ”vreo zgâtie de fată…” . Să vezi mai încolo, soro… Când te vei coace, vezi să nu pleznești!
