Dragă Manuela Hărăbor,
Manu dragă, vezi și tu ce nedreaptă e viața. Cu tine, nu cu mine…Trebuia ca la aproape 50 de ani ai tăi să vină la Cluj - că, s-a cam luat primatul Capitalei: totul e acolo, film, teatru, fotbal& cultură - să vină, zic, octogenarul încă fatalul, superbissimul bărbat Alain Delon - slăbiciunea lu’ mamaie printre altele - și să TE arate. Să te scoată la iveală. Să pună ochii lui pe ochii tăi….Și, implicit, pe tine.
Actrița cu ”cei mai frumoși ochi din România”, acum atestați și de Alain Delon. Cu tot talentul tău de actriță; cu toată strădania ta în meserie; cu toate cele de-o viață, bune și rele, petrecute până la fatalul, prea târziu-predestinatul Cluj, uite ce-ți dădu Domnul! Zilele astea. La vârsta-ți aflată un pas spre demiveac…. Să vină tocmai EL. Și să te vadă el așa. Înaltă, majestuoasă. Superbă. Îmbrăcată simplu. Dar mortal. Într-o ie. Cu o bentiță albă pe cap. Și te-a remarcat. Te-a sfințit. Te-a luat în seamă. Te-a fericit cu un autograf. Te-a complimentat. Ți-a remacat ochii ăia de îngeriță. Ți-a sărutat cu grație mâna … ochi-n ochi ca-n filme. Că parcă-l și văd cu noblețea aia, distincţia aia a lui în ”Ghepardul!. Cu Claudia Cardinale. Tu erai//ești la fel de frumoasă ca ea. Dar ai ghinionul să te fi născut aici... No comment. Dar nu mă abțin. Că, uite, la altele mai tinere, dreptu-i, … mai dezbrăcățoase, dar frumoase…să-mi dau peste gură!
Oricum, scumpă Manu, că de-acu’ chiar ești scumpă…n-ai trăit degeaba! Știi care e dezavantajul, marea pierdere a lui Delon? Că nu te-a văzut când te-am văzut eu prima dată! La anii din ”Pădureanca”. Când erai splendidă. Cu aceiași ochi și încă multe alte minunății, grații, daruri, haruri …Când erai la festivalul filmului de la Costinești. La premieră. Când îl aveai în pântece pe Andrei. Erai splendidă, ce aer, câtă candoare. Frumusețe, nu alta! De ce spun că viața n-a fost deloc nedreaptă, însă, cu mine? Fiindcă te-am cunoscut cu 25 de ani înaintea lui Delon. Merită să-i fac un sâc!!! Dar, degeaba. Inutil. El a rămas cu bucuria că te-a cunoscut. Eu, cu aceeași bucurie de atâția ani. Și tu, cu satisfacția că la vârsta asta, când mai toate femeile sunt… cucoane, doamne sau foarte doamne spre bunicoșie, - întreabă-l, zău, pe Delon! - mai ești o frumusețe.
Ție-ți-o Cel care A creat frumosul feminin! În veci-amin!
