Dragă Marian Nistor,

Marian Nistor a urcat prima dată pe o scenă în 1961. Este un cântăreț și un compozitor de muzică ușoară renumit, fondatorul trupei Savoyfoto: Click!

Orice părinte rămâne mut la ceea ce ți s-a întâmplat ție. Tragismul situației de a-ți pierde fiul îmi evocă în minte acel cântec pascal despre Fecioara Maria, mama lui Iisus: „Care mamă nu ar plânge/Când își vede fiu-n sânge?”.

Durerea tatălui e la fel de mare, precum cea a mamei, în fața unei atari tragedii. Nu știu, zău, pe ce ton să te abordez, fiindcă singurul lucru firesc pe care un om, un prieten l-ar putea face este să se apropie de tine, să te îmbrățișeze și să plângă alături de tine. Îmi aduc aminte că pe vremea turneelor cu Savoy și Angela Similea l-ai adus și pe el. Pe Radu. Bucată ruptă din tine...

poi, ai venit cu o formulă inedită - Savoy jr. Un fel de oglindă a celor mari. Copii cu școală de muzică, plini de talent. Radu era un copil educat, amabil, cuminte. Știu că era elev la liceul de muzică – cam prin ’87-’98 - și-mi vorbea cu admirație despre erudiția unui profesor de-al lor, amic cu mine, Victor Opaschi, de care eram mândru...

Apoi, știu că i-am compus niște versuri pentru a le cânta, eventual. Avea predilecție pentru mai multe nume feminine. Voia să scrie câte un cântec pentru mai toate fetele din România, mi-a mărturisit. Încă de atunci avea o maturitate, fie și muzicală, știa ce vrea și pe ce drum să o apuce. Și iată că, finalmente, tot pentru o carieră muzicală a optat. L-am întâlnit demult la o televiziune și m-am bucurat că ne-am văzut...

Ce să zic? Uneori când vezi filmul vieții și te gândești de câte ori viața cu ale ei, rele/bune, te-a obstrucționat, împiedicat să fii mai multă vreme cu copilul tău, îți vine să dai filmul înapoi, să-l corectezi, să refaci scenariul și să fiți mult mai mult împreună. Să-l răsfeți, să-l mângâi și să-i arăți dragostea ta. Ba, și mai grav, îți vine să te superi pe Pronie. „Să dai cu barda-n Dumnezeu”, cum spune românul la supărare mare. 

Dar, oricâte consolări ai primi, câte mângâieri, condoleanțe, îmbărbătări, câte scenarii imaginare ți-ar trece prin minte, un lucru dureros este clar. Plecarea copilului tău drag e ireversibilă. Nu se va mai întoarce niciodată... Dumnezeu să-l odihnească.