Dragă Mariana Nicolesco,
Anume, să fericeşti poporul acesta, cultura sa, prin învăţăturile tale dobândite într-o lume, cea occidentală, care a fost efectiv la picioarele tale.
Voiai o şcoală Mariana Nicolesco, pe care o ai, cu ce sacrificii? Voiai festivaluri pe care să le organizezi, prezidezi, în fond cunoşteai întreaga lume a scenei lirice, a ieşit ceva cu Darclée. La Brăila.
Ba, chiar ceva frumos, fiindcă lumea când te vede pe stradă îţi spune - fie din ignoranţă, fie din simpatie, „Doamna Darclée".
După mine, la relaţiile pe care le aveai în această lume, după numele tău şi după talentul tău încă în vigoare, te-aş fi OBLIGAT să fii directorul Operei Române.
Ori, în afară de a se zvoni că vei fi, nu prea a fost nimic. Ce ţară minunată avem, ce administratori, vechili, arendaşi superbi! Brăila a beneficiat de un festival cu care a rămas (a rămas?), apoi ai încercat să fericeşti şi Braşovul tău natal.
Ghinion, acolo se mai născuse un artist, mare şi el, dar nu de talia ta caracterială, pe care l-ai biruit.
Mariana eşti soţia lui Radu Varia, marele brâncuşiolog, secretar 20 de ani al uriaşului Salvador Dali, ai cântat Papei colide româneşti, ai avut lumea la picioare, repet. Vocea ta este uNuitoare (uluitor de unică!), de câte ori te ascult, şi o fac des, încep să plâng sub ploaia de note divine, pe care le emite glasul tău de aur.
Tu, ai venit cu braţele deschise - tu, în ţara ta - şi ai întâlnit numai dosuri, sau feţe de dosuri. Ai întâlnit ostilitate, răutate şi invidie. De ce-ai venit, de ce n-ai re-plecat, Mariana Nicolesco?
P.S. Răspund tot eu: pentru că-ţi iubeşti nemeritat ţara!
George Stanca
Mâine, despre Dan Bălan
