Dragă Marijuana,
Nenorocit. Şi de la care - nume - nu mă aşteptam la alt deznodământ cu tine. Era predestinat. Ce ai vrea de la una numită, poreclită ascunsă după apelativul Marijuana? La lapte cu fulgi de orez, la miere cu cârnaţi afumaţi? Te cheamă Marijuana.
De asta să suferi! Du-ţi renumele-n cârcă. Tu ai vrut-o! Vezi, nu o spun chiar în necunoştinţă de cauză. Poate că şi eu am fost un rebel, nu am ascultat de părinţi, de diverşii pedagogi ad-hoc; poate am fugit de acasă, am lăsat studiile, mi-am dezamăgit gagicile burgheze.
Poate şi eu am fost un rebel, un zăpăcit, un nonconformist. Dar, nu mi-am vândut sufletul Satanei, drogurilor, halucinogenelor. M-am îmbătat odată, după sfatul unor englezi, cu vodcă amestecată cu aspirină.
Am aşteptat să visez color. Pe dracu', m-a durut capul trei zile... Sigur, sunt din altă generaţie,"involuată", dar am avut prilejul să văd cum mi se duc în nici un an idolii după care mă topeam: Janis Joplin, Jim Morrison, Jimi Hendrix, artişti uriaşi victime ale extazului chimic.
Vibram şi eu la apropoul făcut de diverse trupe mari ca Rolling Stones cu „Sister Morphine; la Beatles cu "Lucy in the Sky with Diamond", LSD brrrrrr! Mamăăăă cum mai vibram. Am scris şi poeme beat, hedoniste, cu apropouri amfetaminice. Dar atât! Nu am pus botul, nara, seringa.
„Călătoriile" nu au existat pentru mine şi generaţia mea rebelă, născută odată cu primii idoli-rock, cu protestul. Ba, chiar şi cu handicapul unei ţări mai catolică decât "papa" de la Moscova...
Când am petrecut o noapte cu băieţii de la "Blood Sweat and Tears", (ai auzit de ei?, toţi meseriaşi de clasă, academicieni pe instrumente, cu studii pe bune; ascultă-i pe YouTube şi vei înţelege şocul meu de atunci), când au scos ţigările de iarbă am fugit.
Da, ne feream de două lucruri, idealul generaţiei tale blestemate: droguri şi dolari. Voi le căutaţi obsesiv, patologic. Iar acum, la o vârstă superbă a omului, dnă Dana, nu faci altceva, decât să lupţi la supravieţuire.
Ce va face copilul tău, mă întreb!? Şi nu îţi doresc decât să scapi. Ca apoi să umbli prin mediile în care te-ai "format" să clamezi, să cânţi: ce rău e să fii Marijuana!
George Stanca, pamflet
