Dragă Messi,
Cum o spuneam mai devreme, zilele trecute, pentru secta ”credincioşilor” din religia numită fotbal - nu e un joc de cuvinte forţat - tu eşti Mesia. În timp ce Ronaldo, este Domnul. El e perfect. Tu omenos. L-am pus şi pe Ibrahimovici aici, dar ca element de echilibru diavolesc. I se spune Ibra-Cada-Bra, nu? Ar mai trebui un Duh Sfânt ca totul să fie rotund...creştinesc. Sfânta Treime versus Diavolul. S-ar putea ca Duhul să fie unul de-al tău. Nu din Argentina. Din Barcelona. Din echipa ta. Şi l-aş numi pe marele Iniesta.
Căci tu, prietene, între argentinienii tăi eşti ca un străin. La Barcelona, da!, eşti Mesia. Cu Duhul Sfânt cel care nu mai este lângă tine- Iniesta. Cuplul ăsta Messi-Iniesta era ideal şi la Naţionala Spaniei, apropo. Dar asta e viaţa, asta e realitatea! Căci, te-am urmărit cu simpatia mea veche, cu slăbiciunea mea veche: ai fost precum oiţa rătăcită în//de turma Argentinei. Nu aveai parcă un partener potrivit; unul rapid ca tine la reacţii; unul cu care să te-nţelegi prin acel Internet uman, care e comunicarea nonverbală, care de fapt e instinctul înţelegerii mutuale... Vorba fără vorbe... Îţi lipsea Iniesta, mai ales. Sau poate Mario Suarez, or poate Rakitic. Sau sau... toată Barça, care joacă numai pentru tine... Tu rămâi un condamnat. TU însuţi. Nici catalan, nici argentinian. Ca naţie.
Aud că vrei să pleci în Anglia. Sper. Nutresc că poate e o strategie managerială, ca să mai iei un ban în plus când vezi cât câştigă unul ca Neymar. Care joacă pe sume uriaşe între două scutiri medicale - hai că sunt răutăcios... - dar te sfătuiesc să nu mai pleci vreodată de la Barça. Nu că aş fi eu un patriot catalan (nu sunt, ba din contră) dar, iubind atât de mult fotbalul, şi ca om, şi ca scriitor, şi ca giuleştean - îţi explic altă dată ce e asta... - deci, iubind fotbalul ca artă sportivă, ceea ce faci tu şi ai tăi - las prefecţiunea să dureze. Şi zic de Perfecţiunea creată de tine, de Ronaldo, de prea-des-uitatul Kruiff şi de mulţi alţii... Hagi, Stoicikov, atinşi de pana artei fotbalului...
Am zis ”artei”, că meseriaşi ai fotbalului sunt cu milioanele, peste tot. Aici e loc de un eseu fotbalistic despre ”artişti & meseriaşi”, dragă Lionel. Oricum, văzându-ţi tristeţea de după meciul de sâmbătă, când v-aţi luat adio de la Mondiale, şi să te consolez pentru că, o repet: tu ca artist fotbalist eşti o dată argentinian şi de zece ori jucător catalan... la FC Barcelona. Apoi, Mondialele nu se ţin decât la patru ani o dată. Pe când un campionat intern, local - atât de ”local” că-l văd şi laponii, şi niponii, şi românii, şi kakakalpacii - se pretrece curent.
Nu fi prea supărat Lionel. Deşi nu te coafează, că ai caracter, când te apucă triseţea din cauza asta, aminteşte-ţi că şi prietenul tău Ronaldo a plecat acasă...
