Dragă Mircea Ionescu Quintus,
Excelență, mă bucur că sunt contemporan cu suta dvs. Vă admir de când v-am cunoscut ca politician, nu ca politruc. Vă respect ca pe tatăl care m-a crescut și ca pe bunicul matern. Tata era născut în ‘22 și a avut soarta de a fi fost rănit în Munții Tatra. Bunicul a fost liberal și participant activ la greva din ’33, pe care și-au revendicat-o comuniștii în totalitate. Deși tataie a murit în anii ’70, secretar de partid pe cartier. Ce bășcălie divină! Asta o spun ca să explic monstruozitățile de conștiință pe care le comitea comunismul și să vă asigur de faptul că și ”colaboraționismul” de care ați fost acuzat este nedrept. Eu, deși curat, înțeleg mutilările sistemului inuman. Dar, ați rămas ultimul liberal autentic în viață. Cer scuze când recent identificam ca ultim liberal pe Ludovic Orban, dar el e încă activ.
De ce vă mai iubesc eu? Tatăl domniei voastre e autorul textului celebrei romanțe ”S-au scuturat toți tandafirii”, titlu eminamente liberal m-a ”ajutat” să fac glume pe seama simbolului floral Socialist –PSD, lucru care m-a dus la a modifica textul patern în: ”S-au scuturat – trei – trandafiri!”...
Apoi, sosit la o conferință de presă condusă de liderul care erați, la semnalarea modestei mele prezențe de tânărul Crin Antonescu, ați oprit ședința pentru a mă saluta cordial. Și, iar apoi vă mai iubesc fiindcă acum câțiva ani, 2-3, întâlnindu-vă la festivalul de la Mizil, m-ați cunoscut/recunoscut și m-ați îmbrățișat filial, lucru care m-a mișcat. Nu e deloc neplăcut - din contră...- să te știe o mare personalitate a istoriei politice a țării și mai ales să te îmbrățișeze... mă voi lăuda cu asta tot restul vieții, fie de-aș trece de sută, ca Domnia Voastră, dă Domu-Doamne...! La centenarul pe care l-au celebrat ieri, toți românii în frunte cu liberalii Dvs – aici am rețineri, dar nemaifiind membru PNL mă abțin... - am sesizat ceva. Aveți o viață sinuoasă ca orice om care a trăit suta de-odată cu toate evenimentele unei țări: prosperitate, lupte politice, coleg cu Iorga și Tătărăscu, război, comunism, pușcărie, ceaușism, revoluție, falsa libertate, arestarea liberalismului, non-liberalismul mioritic, dictatura serviciilor, aspirația păguboasă la ”guvernul meu” etc, și nu v-ați pierdut umorul. Asta v-a ținut: UMORUL. S-o mai facă și Domnu’, mulți ani.
Sărutăm Mâna și Sufletul, boier Quintus!
