Dragă Mircea Rusu,
Nu știu dacă tu ai trecut de la muzică la politică sau de la politică la muzică, dar știu că adevărul despre fenomenul muzical care ești se află undeva ascuns pe aici. Chiar omenește nu mai țin minte exact acest adevăr.
Ceea ce știu sigur fără un timp bine determinat este că ați venit împreună cu impresarul Paul Nancă la o emisiune de-a mea la Tv cu “un șlagăr” care va rupe totul. Era vremea lui Văcăroiu - copii, voi nu vă amintiți - când fiecare cetățean al patriei avea dreptul la niște cupoane de acționar pe care trebuia să le bage la o societate. Ați scos atunci un cântec, ce păcat că s-a pierdut, care se numea “Hai să ne băgăm cuponul! (futu-i mama ei de viață)“…
Am crezut că rup. Și voi la fel. Și Paul Nancă la fel. Și într-adevăr așa a fost. Dar cum zice românul, s-a rupt căruța în drum. Căci imediat cenzura, culmea, atunci condusă de un om deschis la minte, democratic și simpatic, Constantin Vaeni, mi-a interzis difuzarea emisiunii, ba mi-a desființat de tot emisiunea. Nu sunt supărat, nici pe Paul Nancă, nici pe tine cu trupa ta, dar pe Costică Vaeni nu l-am iertat niciodată. Probabil că abia acum află și nu că a înăbușit un act de cultură hazos, ușor vulgar, ci pentru că omul pe care-l știam a fi VAENI m-a dezamăgit cumplit. La asta mă gândesc de fiecare dată când te văd, aud, întâlnesc.
Apoi apartenența ta de politic mai vine din faptul că la un moment dat ai compus melodia “Omul bun și pomul copt“, care are virtuți ale unui imn de branșă, cel puțin. N-a fost să iasă decât imnul unui partid, dar e unul atât de “comestibil“, de accesibil, încât n-am găsit în România nuntă unde să nu se cânte și să nu se danseze după el.
A treia legătură a ta cu politichia este, desigur, Primăria. Care ți-a dat un nume genial pentru trupa ta. Pentru persoanele care vin dinafară vreau să fiu cât se poate de explicit - formația Mircea Rusu Band se numește așa pentru că era condusă de Mircea Rusu, care ajunsese primarul comunei mureșene Band. Simplu ca bună ziua, ba chiar mi se pare genial.
Apoi, Mircea, cu toate că repertoriul tău are tentă mai populară, cu toate că imnul tău, imnul scris de tine, are la fel o tentă populară, te-au implicat și-n acte culturale mai profunde, evident tot în domeniul muzicii. Astfel ai colaborări strălucite cu actori de marcă din România: Maia Morgenstern și Adrian Pintea…
Nu ascund subiectivismul faptului că în vara aceasta ai onorat cu prezența ta Marea serbare populară care a avut loc în comuna Bocșa, jud Sălaj, prin care sălăjenii îl omagiază pe pașoptistul Simion Bărnuțiu. Regret că soția mea, fiind de acolo, am ratat cu foarte puțin o întâlnire cu tine într-un loc istoric, locul de naștere al lui Simion Bărnuțiu. De altfel, forțând o comparație, te pot considera, și pe tine ca repertoriu, opțiune, patriotism “un Simion Bărnuțiu al folkului românesc“.
Trecând de faptul că ne cunoaștem nu de-o viață, ci de două, îți mărturisesc în public că te consider unul dintre cei mai importanți creatori de folk din România. Și că orice apariție a ta, fie ea numai sonoră, poate crea un eveniment.
