Dragă Nicu Covaci,
Faci azi 70 de ani. Nu e o mirare… și eu îi fac, acuși, după ce trec și printr-un Sfânt: Gheorghe. Mirarea e că ai rămas de credință ”rocker practicant”. Unde tinerețea-i veșnică. Iar bătrânețea retrogradă și morbidă nu există. Auzit-ați voi de ”bătrânii” rockeri ”Rolling Stones”? Văzut-ai un ”moș Jagger”, târându-se-n baston pe scenă și cântând cu fundu’ pe scaun? Sau unul numai alergând? Vezi un Angus Young ca stânca și mimând din facies?
Voi v-ați ales o meserie - sau Domnul v-a ales… - de Nemuritori. Ori tu și Phoenix sunteți legenda rock românească. Mit. Icoane. Istorie. Fie, formula mai de început, cu Moni, cu Spitzly, Pilu, (Hei, tramvai!, Canarul…)? Or ”Baba” Vintilă, Bella, apoi Erlend… etc? Fie trupa aia clasică: Țăndărică, Baniciu, Kappl și lista letală de mega-șlagăre folk-rock. Cu care ați depășit toate”indicățiili” de partid? Acelea ca: muzica, tovarăși, să sune românește, să vină din talpa țării, din folclorul de aur! Și, așa ați făcut! Dar, ați depășit așteptările. Încălcat! Ați apelat la spiritualitatea folclorului, la baza ei, în profunzime nu la suprafață. I-ați bătut cu armele lor.Lumea vă adula, diviniza. Idolatria aia, pentru Phoenix și Nichita, de care temurau ei, și unde trebuiau iubiți numai El și Ea - a sărit din ideologie. Iar voi, n-ați beneficiat de cel mai tare instrument de propagandă - unica TVR. Ați rămas singuri, cu tradiția. Nu v-ați tuns! Cum, mă, să vezi un haiduc fără plete? Tuns regulamentar ca un securist? Păi voi erați românii din istorie. Boieri. Popi și călugări. Haiduci. Plăeși. Țărani. Pletoși. Bărboși. Mândri. Eroi veniți din glie. Cum cerea partidu’, nu? Nu, ca parveniții activiști, oportuniști &tunși corrrrect. De aia ați fost un mit, Nicule! Iar tu, El Lider Maxim! Mâna de Fier. V-ați pișat pe ei…Voi! Iar noi, pe noi…Voi erați visul de mai bine…noi, mămăliga tremurândă. Visând un ”mai bine” hedonist, nu comunist! Apoi, și cu ”fuga din Rai”?! Risc. Ascunși în boxe. Spre Occident! Alt vis al generației. Occidentul, care ne chema ca o sirenă cu sânii ei mari; iar acum ne scuipă-n cap, ca pe slugi… deși o cam merităm.Nicu, tu rămâi același. Hedonist. Singur în Spania. Eminescian la marginea Mării… Extaze, confort, aer, peisaj, romantism, gagici, motociclism… baia de libertate pe care ți-ai dorit-o. Să te bucuri de ea cât vrea existența ta de bărbat aventuros și talentat. La mulți ani, Covaciule!
