Dragă Paul Surugiu-Fuego, ești mai mult decât un ambasador al României...
Micul meu sejur la mare m-a desprins nițel de realitate. Cu ochii pe valuri, pescăruși și vedetele de la festivalul Callatis - ajuns grație distinsei Ada Vertan - am cam uitat de cotidienele-mi obligații jurnalistice. Mi-am reamintit cu un mic decalaj, că în ziua de 23 august - pe vremea copilăriei mele ”ziua eliberării patriei de sub jugul fascist” - este chiar ziua ta de naștere.
Așa că mă grăbesc să o spun: La mulți ani, să fii sănătos și să rămâi la succesul uriaș, incredibil pe care îl ai azi la români. Și nu e de colea, fiindcă la românii din țară se adaugă prețuirea celor din Moldova. Republica Moldova. Unde ești mai popular ca la tine acasă. Mai prețuit. Mai adulat, idolizat, ești tratat ca un fenomen… Nu știu titlurile pe care acest stat românesc ți le-a oferit. Dar știu că ești ”Artist al poporului din Republica Moldova”. Nu mai zic de valurile de colosală simpatie care nu se pot împacheta și conserva să le ai de-o merinde de energie la bătrânețe. Azi mă limitez doar la articolul pe care poetul, romancierul de Nobel, academicianul, patriotul Nicolae Dabija ți l-a dedicat de ziua-ți. Exprimând, a câta oară?, dragostea sinceră și entuziastă a basarabenilor pentru Fuego.
Și, știi, se știe, știm că, totul ”se trage de la” , vine ”de la” , s-a născut împreună cu Grigore Vieru. El, dragul, ți-a simțit sensibilitatea, și a scris pentru cântecele tale. Cariera ta basarabeană fu influențată de marele Grig. A făcut-o, parcă, spre a rămâne în continuare printre noi. În conștiința românească. Printre spiritele noastre. Căci, tu ești duh din duhul lui Vieru. Ești melodia vocii lui lirice. Melodia lui Grig. Cântul lui Vieru. Sau, cum am citit în articolul apărut în Literatura și Arta, dedicat ție, cum te-a numit fratele Dabija, ești ”Focul care-l cântă. (…) O forță care găsește în Fuego un artist ce cântă din tot sufletul, și codrii, și limba, și neamul, și dorul, și mama și iubirea, un reprezentant, o voce, un suflet românesc”. Fără să exagerez mă gândeam, Paul, că tu ești mai mult decât un ambasador al României în Republica Moldova. Ești însăși personificarea Românei, acolo…
Și, o urare moroșenescă: Viață lungă dușmanilor tăi, s-ajungă să te vadă fericit ca-n sara din iast’ seară și ca-n ziua de mâine…
