Dragă Radu Gabriel (Vouă),
M-ai paralizat cu o replică recentă, pe care o reproduc mai jos. “Dacă am faţă de salariu minim pe economie, în ce să joc, în Othello?”. Mișto spus. Adânc. Dar să vedem cât de real ar fi. Ai picat pe gândurile mele. Căci, am meditat relativ recent, despre condiția actorului de azi, de la noi, cu ocazia piesei de teatru “Ultima oră”, de la Comedia. Actorul clasic de teatru, omul de pe scândură, e pe cale de dispariție.
Deși optimist, cred tragic că generația mea e ultima care mai merge la teatru. Așa că tu, având ceva ani, ai rămas la gândul că proba capitală a meseriei de actor, Regina ei, rămâne Scena. ”Scândura”. Romantic. Da’, nu pragmatic. Așa gândesc și eu și mai ales George Mihăiță, prietenul meu, mare actor în cele trei ramuri, Troika actoriei ar fi: scândura, filmul de sală și Tv-ul. Dar, s-au schimbat prioritățile în această troikă, să nu zic ”trinom”, că…conotează... Care e ca la cei patru Apostoli... Primul loc e la tv. Apoi, filmul de sală (!). Scândura e cam pe foc… Uite, privește… Actori TV- Florin Călinescu, un uriaș trecut prin toate; Pavel Bartoș, Andrei Călin, și mulții actori vin din hibridul de mare succes, pe care cu intenție l-am omis pe lista ”apostolilor”: filmul de tv. Producția! Și Troika se făcu Cuadrat… Or, și voi, cu grupul Vouă, tot cam pe aici vă situați. Părerea mea…
Nu vă numiți ”actori”. Dar sunteți! Faceți actorie. Încă, aș adăuga: cu talent, chemare, meserie, succes. Asta e. Mai grav, cunosc artiști plastici veniți din amatorismul ”Cântarelor” comunistice, care, deși au făcut acele studii facile, numite ”superioare”, și cu tot cartonul luat, au rămas la fel de primitivi. Nu, naivi! Căci, adevărata artă naivă are valorile ei. Și, culmea, ăștia se numesc tot ”artiști!”. Cu acte!
Așa că, eu zic să nu te lamentezi că nu poți trăi din Othello cu care chiar aduci nițel. Dacă vorbim de ”hamleți” ca reper, ca monedă evaluatoare la TV, se câștigă destui cât să trăiești decent. Dar, dacă te-ai fi hrănit doar din ”scândură”?
Soluția e să le faci pe toate... Căci sunt soluții ca actorul, cu diplomă sau fără, cu talent, să nu sufere de foame… Apoi, glumind în acord cu registru-ți ludic, să nu uităm actorul clasic, șekspirian (scuzați!) din Evul Mediu - vezi menestrelii lui Dan Aldea din Om bun - trăia din mila și îngăduința cetăților; locuia în căruțe cu coviltir. Ca… precum…Căci, apropo de hamleți, evoc succesul de aur al serialelor proteviste dedicate, nu marilor români, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Țepeș, ci unei etnii mai ”comerciale”, de export, de ”căruțe colorate”... Care a umplut actorimea de ”hamleți… Dar au și vestejit ușor ceva din gloria unor mari actori. Zic eu… dar, ei nu recunosc… Tu măcar ești sincer, Othello tată…
