Dragă Radu Moraru,
Ai plecat. Să ştii că la începuturile emisiunii mi-ai fost foarte antipatic. Mă deranja mai ales tupeul, cu care ai abordat, ţi-ai atribuit, însuşit - dacă nu abuziv, măcar riscant - un nume, o poreclă destul de comună, impersonală, dar cu multe semnificaţii.
Căci "Naşul" are o arie semantică, oho! Uite, am spus, câtă obrăznicie! Dar era şi ambiguitate, căci nu se ştia dacă eşti naşul în sens mafiot, justiţiar ( pre mulţi vei "năşi") sau pur şi simplu, ceea ce la noi s-a cam uitat: naşul tradiţional de la nunta românească, cel cu pirostriile, pe care biserica, prin spusa preotului, îl împuterniceşte cu un rol extrem de important pentru o tânără familie.
Această tentativă cvasi-uzurpatoare ca titlu de emisiune putea avea mai degrabă rol de bumerang. Căci, nu ştiu câtă lume mai în vârstă, te recunoaşte cu numele.
Nu uita că eu, de pildă, îi spun de mai bine de 30 de ani Naşu doar lui Mircea Sandu. Fără conotaţia aia mafiotă, al cărui accent l-a schimbat presa tolontană, când porecla a venit de la faptul că vârful de atac al Sportului Studenţesc, îi "înţepa" mereu pe miliţienii lui Dinamo.
Era naşu' lu' Dinamo. Punct! Nici o altă conotaţie, restul insinuări ordinare. Mai e un Naşu: Sorin Roşca Stănescu, ziaristul care a năşit, realmente, în sens "pirostrial", mulţi colegi de breaslă; cununie, nene, nu poreclă! Ai mai împrumutat un brend, la fel de neutru şi comun, "al întregului popor": semnalul de la Europa liberă.
Rapsodia lui Enescu, lucru care a făcut-o pe biata fostă crainică de la München să plângă la plecarea ta, Diduţa Polizu, scumpa de ea!
Finalmente, după experimente cu Minune şi alţi ratingofili, ai înţeles că nu brendul e totul, ci omul care-l creează. Căci, ai devenit tu: Radu Moraru. Însă, nu atunci când ai invitat un preşedinte cu ratingu-n freză, în căzătură.
Nu!, când ai devenit justiţiar; când ai arătat lumii căsoaiele, viloaiele, căpuşelor de pe stema ţării. Atunci ai fost Naş! Apoi, serialul incitant cu Cartianu şi cartea lui, cu Dinu şi Roman şi Sergiu.... Ai arătat, acum spre plecare, că omul sfinţeşte locul.
Dar, fii atent să nu ţi se bage portocaliu în salariu! Şi nu fi victima zisei "schimbi locul, schimbi norocul".
Noroc! Şi să trăieşti! Bine!
George Stanca
